„Mâncatul hrănește sufletul dacă suntem conștienți de el!” și chiar dacă nu îmi aparține această remarcă, de când am descoperit-o, caut să o validez în practică, dar mi-e clar că numai adăugând și un pahar cu vin poți atinge desăvârșirea.

La sfârșitul lunii octombrie 2022 am avut deosebita plăcere de a fi oaspeții Restaurantului Olive pentru a degusta preparate ce urmau a fi incluse în meniul de toamnă alături de vinurile companion. Specificul restaurantului este unul mediteraneean, însă nu trebuie să uităm că bucătăria mediteraneeană nu este apanajul unui singur popor, nu este emanația unei anumite culturi, ci este, în mare măsură, produsul influenței și schimburilor culturale. Seara aceasta s-a dovedit un exemplu perfect de schimb cultural, punând în echipă doi profesioniști desăvârșiti: George Popescu și Mihai Soare, primul responsabil cu preparatele, al doilea cu vinurile și amândoi cu asocierile vin-mâncare.

Deschiderea a fost făcută cu un spumant extra dry, Pizzolato, din Pinot Grigio, DOC Veneto, alc. 11% vol, certificat organic, chiar vegan, obținut prin metoda Martinotti (mai cunoscută ca metoda Charmat, dar, fiind vorba despre un vin italian, să dăm Italiei ceea ce e al ei) și prezentat în noul tip de sticlă M-USE (multi use) sau altfel spus, alt conținut, alt univers/proiect pentru aceeași sticlă. Culoarea galben pai strălucitor, spumarea fină și aromele florale (cu ușoare note de drojdie) te duc cu gândul la zilele însorite de vară, pentru noi fiind preambul și reset dat papilelor gustative în deschiderea festinului ce va să vină.

De obicei nu mă dau în vânt după anșoa, acum însă sunt de altă părere, nu este important să știi doar cu ce să-l asociezi, prezentarea poate face diferența. La Olive anșoa a fost servit alături de sfeclă roșie, ardei,  ulei de măsline și un excelent Pinot Grigio de la Pirovano (DOC Veneto, alb,  12% vol. alc. cu un rest de zahăr la limita secului, 4g/l), care s-a dovedit a fi ceva-ul după care tânjea peștele, un vin gastronomic prin excelență.

După cum știți, Pinot Grigio (sau Pinot Gris la francezi) este un soi de strugure din care se obțin vinuri albe de calitate superioară, dar se pot obține și superbe vinuri rose, atunci când perioada de macerare pe pieliță este mai lungă, fapt revelat cu brio de „fratele” rose al familiei Pirovano (tot DOC Veneto, sec, 12% vol alc.), limpede, strălucitor, cu arome de piersică și cireșe albe, ușoare note minerale susținute și de gustul proaspăt, rotund. Pinot Grigio rosato a însoțit o terină din ficat de pui cu o textură extraordinar de fină, așezată pe pat de ceapă murată în zeamă de sfeclă roșie (mărturisesc că și acum, când încerc să descriu ceea ce am gustat, îmi lasă gura apă).

După cum puteți vedea și în fotografie, gălbiorii trași la tigaie erau frumos așezați pe terină, iar lângă ea am descoperit o cireașă din piure de cartofi dulci și trei buline de piure de țelină cu păstârnac, curcubeu în cerul gurii cum ar spune cunoscătorii.

A urmat o scurtă pauză în care am băut un shot de castravete, chupito, despre care am aflat că se prepară în bucătăria italiană, de la Mediterană, normal, pentru a da poftă de mâncare, la noi, numitul chupito, a exacerbat ceea ce oricum aveam. 😊

Felul principal a fost o nebunie, piept de pui peste care au fost așezate brânză Feta, ardei și ceapă trase la tigaie, alături de cartofi, salată de rucola, spanac și valeriană, plus o spumă-cremă de usturoi. O să ziceți: Gata, s-a terminat cu vinul! Așa am crezut și eu, dar, a apărut un orange wine sec, 2020, din Podgoria Miniș-Măderat, de la Crama Dradara, obținut din soiul Palava, soi dezvoltat în anul 1953 în Cehia, prin încrucișarea soiurilor Gewürztraminer și Müller Thurgau, vin care s-a dovedit capabil să facă față unei cantități rezonabile de cremă de usturoi.

Mărturisesc însă că cel mai bine i-a stat lângă măslinele pane, care, după gustul meu, sunt spectaculoase! Și pentru că orange wine-ul din pahare se asorta foarte bine cu atmosfera de seară a restaurantului, nu am pierdut ocazia să facem o fotografie cu Mariana Hopirtean, co-fondator Olive.

Desertul a fost o mare surpriză! Îmi plac foarte mult castanele, dar, după ce m-am întâlnit cu desertul de la Olive, am constatat că le consumam într-un mod barbar. Combinația de piure de castane cu ciocolată neagră, mure, coacăze roșii, mentă și violete a avut o prezentare extraordinară! A fost un desert nu foarte dulce, fapt ce i-a permis să se combine perfect cu vinul roșu al serii: Lecram 2017 de la Crama Corcova, un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah, sec, 13,5 vol. alc., maturat un an la barrique.

Ca și concluzie, savoarea deține primul loc în bucătăria mediteraneeană , roșia are gust de roșie, când mănânci pui, e pui, meniul vine ca o punte între imaginația Chef-ului și așteptările oaspeților! Vă doresc să aveți parte de o călătorie plăcută printre gusturi și arome!  

Daniel Botea, mulțumesc pentru fotografii!