Filosofia Vinului

încă un site cu (dragoste de) vin

3 februarie 2023
de Narcis Neagoe
0 Comentarii

Vestitorii primăverii anului 2023 – capitolul 1 (vinurile roșii restante din recolta 2021 și singurul vin alb din 2022)

Suntem în anul 2023 al erei noastre sau după Hristos, anul 7531 de la facerea lumii, anul 50 al existenței mele și deși nu prea contează de unde începem să numărăm, important este să avem referințe pentru fiecare acum. Vrem sau nu vrem, ACUM este Timpul. Fiecare sfânt are un trecut, la fel cum fiecarui păcătos i se oferă șansa unui viitor. Ei bine, e timpul să împărtășim faptul că vinurile noastre roșii seci, începute în anul 2021, dau deja conținut formelor deschise de către sticle Acum-uri de atunci stau prizoniere acum și până la acum-ul când le va veni acum-ul. Deci…

Iluzie 2.0 2021

Fără prea multe povești, vin roșu sec, 14,3% vol. alc., rest de zahăr mic (dar prietenos), multisepaj din Shiraz și Mourvedre, cupajat de fainoșag cu ceva Alibernet și un pic de O.R.E.60 de sticle produse.

Alibernet 2021

Vin roșu sec, 14% vol. alc., rest de zahăr mic, foarte mic, tanini agresivi, Alibernet, doar Alibernet! Destinat persoanelor care pot înghiți scaieți cu zâmbetul pe buze! Și da, pătează!

Soi tinctorial (adică și pulpa posedă pigment) ceva mai putin cunoscut la noi, obținut în anul 1950 în Ucraina prin încrucișarea dintre Alicante Bouschet și Cabernet Sauvignon, folosit în general în cupaje, pentru a da culoare și structură. Suntem probabil printre puținii români care au vinificat Alibernet în variantă monosepaj (și chiar am supraviețuit după ce l-am băut!). Doar 40 de sticle produse.

Vinul lu’ Mărinache 2022

Vin alb aromat sec, 13,1% vol. alc., rest de zahăr mic, Tămâioasă românească monosepaj. Vin de tranziție, lucrat în condiții normale de demisol, fără temperatură controlată, din ciclul „Atât s-a putut!”, dar cu dragoste. 100 de sticle produse.

Va urma!

30 ianuarie 2023
de Lenuta Neagoe
0 Comentarii

Brânzeturi cum se cuVin #48, pașoptiști

Începutul lui 2023 a adus cea de-a 48-a ediție a evenimentului organizat de Asociația Bloggerilor Olteni în colaborare cu dictionarculinar.ro, gazdă fiind C House Milano, iar invitatul, normal, o crama din Oltenia: Vie Vin Vînju Mare și noul lor sortiment: Pelin de Vînju Mare.

Dacă în alte zone viticole ale României cramele se  laudă cu vechile conace și crame boierești, la Vînju Mare lucrurile stau altfel, cele trei plauri cu vii, Orevița, Bucura și Nicolae Bălcescu, au o altfel de istorie. Prima atestare a existenței viilor la Orevița se face într-o carte domnească datată 12 septembrie 1604, prin care jupânița Maria Florescu a dăruit satele ei Orheovița (Orevița) și Bălboșani „cu tot hotarul și cu viile și cu morile și două sălașe de țigani“ Mitropoliei Țării Românești de la Târgoviște. După cum spune Nicolae Chipurici în lucrarea sa Istoria Vânjului Mare, mănăstirile oltenești Tismana, Motru și Episcopia Strehaia au avut vii la Orevița de la 1678 și până la secularizarea din 1864, vii ce au fost cumpărate sau primite în dar. Chiar dacă dările către stăpânii de pe moșie erau mari, mulți țărani aserviți au acceptat, ca embaticari și plătitori de vinerici domnesc, otaștină și alte obligații, să dețină viile lor, ceea ce a dus la sporirea suprafețelor ocupate cu viță de vie. Se cuvine să dau câteva explicații:

  • embaticarul este persoana care ia în arendă o proprietate cu embatic. Embaticul fiind o formă de arendare pe termen foarte lung, de obicei 99 ani, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate;
  • vinericiul domnesc este a zecea parte din recolta viței de vie sau din vin care se dădea domnitorului. Trebuie amintit că din 1615 Domnitorul a renunțat la acest drept în favoarea Mitropoliei Țării Românești;
  • otaștina este o dare în bani pentru pământul de muncă luat de la stăpân.

Despre modul de cultură al viței de vie au rămas câteva informații de la Domenico Sestini, geograf, arheolog și numismat florentin, ce a vizitat Țara Românească. El vorbește despre recolte abundente și calitate excelentă a vinurilor produse, precizând că soiurile obișnuite sunt cele de struguri albi și aurii, cei roșii nefiind foarte apreciați. Vorbind despre vinificare, Domenico Sestini precizează că: „deși nu se folosește o tehnică deosebită în a pregăti și păstra vinul, el este atât de bun încât devine limpede și băubil chiar din primul an”.  Vinul roșu din acele vremuri era pregătit cu o infuzie de pelin care se turna în perioada fermentației, produsul obținut fiind amărui, cu o culoare frumoasă, folosit pentru pofta de mâncare și pentru sănătatea stomacului.

photo credit: https://vvm.ro/

Sunt multe de spus despre viile de la Vînju Mare, fiecare etapă care a urmat după 1604, dintre care trebuie menționate: secularizarea averilor bisericești, filoxera, războaiele, colectivizarea… punându-și amprenta asupra lor dar și asupra oamenilor acestor locuri.

Întorcându-ne în zile noastre trebuie să spunem că perioada 2008 – 2013 a însemnat un nou început pentru plantațiile de viță de vie zona Vînju Mare – Orevița. Cele 133 ha au fost replantate cu Fetească neagră, Tămâioasa românească, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Riesling Italian, Syrah, Merlot și Cabernet Sauvignon. Despre vinurile roșii de la Vînju Mare o să vă povestesc cu siguranță într-un alt articol pentru că, după părerea mea, Feteasca neagră de aici are o amprentă extrem de personală, pe care nu am mai întâlnit-o la acest soi în altă parte a țării.

Seara de joi, 26 ianuarie 2023, a fost dedicată unor vinuri speciale și anume vinuri aromatizate cu pelin. Narcis avea ca sarcină să ne spună câteva cuvinte despre vinurile aromatizate, din păcate a început documentarea plecând de la legislația în vigoare extrem de neclară, fapt ce l-a bulversat oarecum, noroc cu dl. Ion Gîrniță, prezent la eveniment, care l-a salvat. 😊

Am degustat doar vinuri cu pelin, patru vinuri aromatizate cu pelin, două demiseci și două demidulci. Cele demiseci sunt încă în faza de testare, reprezentanții cramei dorind să vadă cum sunt primite de către consumatori, fapt care ne-a dat o oarecare importanță în istoria încă nescrisă a Pelinului de Vînju Mare. Ceea ce este foarte important pentru vinurile pelinate de la Vînju Mare, este faptul că pelinul a fost „pus să-și aplice magia” asupra unor vinuri cu DOC, rolul său nefiind cel clasic, istoric, lansat încă din perioada romanilor, și anume acela de a face băubile vinuri cu probleme. Și după cum spunea cineva drag mie: „bun cu bun se face, tată!”, a ieșit ceva EXTRAORDINAR. Deși rețeta este secretă, se știe că în spatele acesteia este mâna și școala unui farmacist… 😊

Prima pereche venită pe scenă a fost pelinul alb demisec, 12,96 vol. alc. rest de zahăr de 7,2g/l, vinul bază fiind Tămâioasă românească, asociat cu cașcaval Sofia de la Delaco. O întâlnire șocantă, greu de crezut că ar putea exista o potrivire atât de mare între două entități complet diferite. Tușa fină de pelin nu a neutralizat aromele delicate ale Tămâioasei și aciditatea acesteia a făcut ca textura fermă a cașcavalului să se catifeleze și să elibereze nebănuite arome de lapte.

Pe ringul de dans au intrat apoi, pe rând:

  • Pelin rose, demisec, 13,12 grade vol. alcool, un rest de zahăr de 7,63 g/l, vin bază Cabernet Sauvignon, în echipă cu Emmentaler Delaco;
  • Pelin alb, demidulce, 12% vol.alc. vin bază Tămâioasă românească, pereche cu Havarti Castello;
  • Pelin rose, demidulce, 12% vol.alc, vin bază Fetească neagră, împreună cu British Cheddar Delaco D’Excepție.

După experiența de joi pot spune că vinul pelin de Vînju Mare este o „băutură aromatizată pe bază de vin” gastronomică prin excelență! A făcut față cu brio de la pizza quattro formaggi, quattro stagioni, la ceafa de porc sau conopidă gratinată!

Pelin de Vînju Mare, deci, DA!

18 ianuarie 2023
de Lenuta Neagoe
0 Comentarii

Dacă e sâmbătă, e Polonia!

Deși degustările de vin și brânză le facem joia, sâmbătă, 14 ianuarie 2023, Centrul de Limbă și Cultură Poloneză din Craiova și Asociația Bloggerilor Olteni au organizat o întâlnire între vinuri oltenești de la Sâmburești și brânzeturi poloneze. Acum cititorule, dacă mai ești și oltean, cu zâmbet superior și mândrie locală îți vine să zici: vinuri oltenești, normal, de unde ai vrea să aibă polonezii vin?  Așa gândeam și eu, cunoscând faptul că polonezilor le plac în general licori cu mai multe grade alcoolice, dar…după ceva căutări pe internet, cea mai accesibilă sursă de informare, am aflat că lucrurile nu stau deloc așa!

Deși Polonia nu este cunoscută la nivel mondial ca țară producătoare de vin, există documente istorice care atestă faptul că în această țară, în secolul al X-lea, se cultiva vița de vie și se producea vin, în special pentru trebuințe religioase. În secolul al XIV-lea sunt atestate documentar mai multe crame în Silezia, Zielona Góra, Poznań, Toruń, Lublin și Cracovia. După al doilea Război Mondial autoritățile au desemnat două regiuni viticole: regiunea de vest (cuprindea Zielona Góra și Silezia Inferioară) și regiunea centrală (întinsă de-a lungul râului Pilica). Anii 60 ai secolului XX au marcat declinul plantațiilor poloneze de viță de vie, urmat de moartea acestora, pe fondul unui cumul de factori nefavorabili, pe de o parte politicile comuniste de exploatare intensivă a plantațiilor, dar și condițiile climatice dificile, pe de altă parte. După acest moment a început producția pe scară largă a vinurilor din fructe (căpșuni, coacăze sau mere).

Epoca modernă a viticulturii poloneze începe cu Roman Myśliwiec, care, în anul 1982, pune bazele podgoriei Golesz în provincia Podkarpacie. Odată cu aderarea la UE, în 2004, Polonia a primit pentru prima dată statutul de regiune viticolă. În prezent podgoriile înregistrate ocupă o suprafață de aproximativ 630 ha, dar este posibil să existe încă pe atâtea hectare de plantații neînregistrate. Condițiile climatice dure din Polonia fac dificilă alegerea conveierului varietal, hibrizii fiind prima opțiune, în special cei din noua generație: Solaris, Souvignier Gris, Cabernet Cortis sau Cabernet Dorsa. Cu toate acestea, viticultorii experimentează și soiuri aparținând speciei Vitis vinifera: Pinot Noir, Riesling, Grüner Veltlier, Zweigelt sau Chardonnay, soiuri cu perioadă mai scurtă de maturare. Ușoarele modificări climatice din ultimii ani au făcut ca aceste soiuri nobile să se descurce destul de bine în Silezia Inferioară, Lubuskie sau Pomerania de Vest.

Despre viticultorii polonezi trebuie spus faptul că, la începuturile acestei noi ere, erau în mare parte autodidacți și/sau lucraseră în podgorii din Franța, Italia sau Spania, state cu bogată tradiție viti-vinicolă pe care le lăsaseră în urmă din dorința de a schimba ceva în țara lor. Astăzi, mulți dintre podgorenii polonezi au cursuri de formare la Academia Vinului Podkarpackie, dar și cursuri în străinătate.

Probabil că o părere mai întemeiată vis-a-vis de ceea ce oferă Polonia din punct de vedere viti-vinicol poate fi obținută în urma participării la unul dintre evenimentele de gen organizate în această țară, cum sunt: Festivalul vinurilor poloneze de la SPOT, Festivalul vinului tânăr din Sandomierz, Zielona Góra Wine Fest sau Festivalul vinurilor poloneze.

Întorcându-ne la evenimentul de la Centrul de Limbă și Cultură Poloneză din Craiova trebuie să mărturisesc faptul că Daniel a făcut o asociere aproape perfectă între vinurile de la Domeniile Sâmburești și brânzeturile poloneze, fără să fi gustat în prealabil aceste brânzeturi!

Prima asociere a fost Domeniile Sâmburești-Sauvignon Blanc cu brânza Podlaski. În 1968 Ministerul Agriculturii din Polonia a decis ca brânza produsă în Podlasie să poarte numele de Podlaski, denumire protejată prin lege. Specific acestui sortiment de brânză este faptul că se produce în calupuri de 5-7 kg, are o culoare galben deschis, are textură moale și un gust ușor acrișor, laptele folosit este biologic pur și fără aditivi.  Podlaski a făcut o pereche perfectă cu Sauvignon Blanc 2021, sec, limpede, strălucitor, cu note fine de soc uscat și un foarte delicat rest carbonic, rest carbonic care a potențat ușor aromele brânzei, împreună bucurându-ne simțurile.

Domeniile Sâmburești – Chardonnay și brânza Kurpiowski a fost cea de-a doua asociere. Ne-am bucurat de un Chardonnay 2021, sec, limpede, strălucitor, crocant cu note minerale, vin ce a reușit să umple cu succes golurile din brânza Kurpiowski. Mărturisesc că nu mă dau în vânt după Emmentaler (varianta originală), deși am tot încercat, dar Kurpiowski m-a cucerit! Să fie oare mai bun laptele vacilor ce pasc cele mai curate regiuni din Polonia sau e „de vină” asocierea cu vinul care înțelege femeile? Oricare ar fi motivul, plăcerea de a le degusta a fost foarte mare și pare că a influențat până și sorții, la final am câștigat această pereche!

După-amiaza nu a fost de loc ușoară! Noroc cu hidratarea, AQUA Carpatica nu ne-a lăsat la greu! Domeniile Sâmburești – Fetească Neagră a încercat o colaborare cu Golka, o brânză afumată cu un gust sărat și o crustă tare. După cu știți, Feteasca Neagră este delicată, aroma ei fină de prună ușor afumată a dispărut atunci când s-a întâlnit cu robustețea brânzei Golka, despre care am aflat că este produsă doar din laptele provenit de la fermele din Munții Tatra.

Domeniile Sâmburești – Cabernet Sauvignon a fost pus față în față cu Polish Bleu, dar, după cum știți, „Cabernet-ul e Cabernet, tată!”, cele două tipuri de mucegai din brânză (alb și albastru) neputând să-si impună dominația. De fapt, vinul nu s-a lăsat deloc intimidat!

Cum ar spune un clasic în viață: a fost o atmosferă caldă, tovărășească!

Evenimentul s-a încheiat cu promisiunea unei noi întâlniri dedicate aprofundării unei teme mai „gradate”, vodka poloneză!

Photo credit: Daniel Botea

20 decembrie 2022
de Lenuta Neagoe
0 Comentarii

Brânzeturi cum se cuVin #47

Iată că sfârșitul de an ne prinde cu papilele tot prin Moldova, dar de data aceasta la Cotnari. Întâlnirea a fost organizată, după cu se știe deja, de către Asociația Bloggerilor Olteni și dicționarculinar.ro. Unde? La deja cunoscutul restaurant C House Milano, care s-a dovedit din nou a fi o gazdă foarte primitoare pentru veselul nostru grup.

Deși în ultimele luni de periplu vinicol nu ne-au ajuns în pahare Dealurile Olteniei, nu am prea avut timp să ne fie dor de vinul de acasă, în octombrie ne-am plimbat la propriu prin Dealu Mare (vezi Evadare cu clasa în Dealu Mare), în noiembrie am vizitat Huși-ul și de aici am auns în decembrie la Cotnari… Vehiculul ultimelor doua excursii a paharul, cel care a mediat relația noastră cu locul zamislirii licorilor. 😊

Pentru mine Cotnari înseamnă AMINTIRI, Cotnari=Grasă de Cotnari și, de fapt, nu a fost o singură Grasă, au fost două. Prima a reprezentat începutul aventurii noastre în lumea vinului, iar cea de a doua, un vin de colecție din anul 1984, a transformat Crăciunul din 2012 în ceva MEMORABIL.

Au urmat alte „Corpolente”, 2000, 1989, alte 1989, alte 1984, chiar și un 1979. Îmi aduc aminte că atunci parcă aveam linie directă cu Cotnari-ul. Spre surprinderea mea, Narcis avea în arhiva lui ceva poze cu etichete. 😊

Acum că tot am deschis discuția despre Grasa de Cotnari, știați că există trei teorii legate de originea acestui soi?

Prima este cea conform căreia Grasa s-a născut în inima Daciei, pe teritoriul actual al podgoriei Alba Iulia și de aici a ajuns ulterior la Cotnari. Tot de la Alba a plecat, dar spre Ungaria de această dată, soiul numit acum Furmint, blazonul și mândria Tokaj(i)-ului.

Teoria originii comune a celor două soiuri este plauzibilă având în vedere o serie de caracteristici morfologice asemănătoare, dar și faptul că cele două soiuri se mai găsesc și astăzi răspândite în plantațiile viticole din Alba Iulia.

A doua teorie este aceea că Ștefan cel Mare, după o întâlnire cu Matei Corvin, a adus la Cotnari soiul Furmint din Ungaria, iar Grasa de Cotnari ar fi o variantă a acestuia.

A treia teorie este că soiul Grasă se cultiva pe teritoriul actual al podgoriei Cotnari înainte de domnia lui Alexandru ce Bun, deci nu prea avea cum să-l aducă Ștefan cel Mare.

Dincolo de aceste teorii privind originea, important este faptul că Grasa de Cotnari  este un vechi soi autohton și o mândrie pentru viticultorii români. În toamnele calde și uscate, ciuperca Botrytis cinerea, numită și ”putregaiul nobil”, se întâlnește frecvent pe strugurii de Grasă de Cotnari. Aceasta provoacă stafidirea boabelor prin eliminarea apei din miez și creșterea cantității de zaharuri, fenomen cunoscut sub numele de botrytizare. În astfel de ani producția de struguri la hectar este foarte mică, însă calitatea este excepțională. Cea mai mare cantitate de zaharuri de până acum, 520 g/l, a fost acumulată în anul 1958.

Podgoria Cotnari înseamnă tradiție și excelență în meșteșugul vinificării, context în care Casa de Vinuri Cotnari încearcă o nouă abordare ce permite inovația, vine cu noi interpretări date soiurilor autohtone, interpretări care ar putea apropia și tinerii de vasta lume a vinului.

Joi, 15 decembrie 2022, alături de Mădălina Croitoru, reprezentant al Casei de Vinuri Cotnari, am avut plăcerea să descoperim vinurile din gama Naiv.

Casa de Vinuri Cotnari a luat ființă în anul 2007, ca proiect al celor de la Cotnari S.A.. Acum au aproximativ 300 de hectare de viță de vie plantate doar cu soiuri românești: Fetească albă, Tămâioasă românească, Grasa de Cotnari, Busuioacă și Fetească neagră. Din portofoliul Casei de Vinuri Cotnari mai fac parte două crame: Crama Vlădoianu, dotată cu tehnologie de ultimă generație, și Crama Axinte, recent achiziționată, în prezent aflată în proces de retehnologizare, aici urmând a se produce vinurile albe și spumantele.

La Casa de Vinuri Cotnari se simte energia tinerilor, o energie creatoare care a impus tradiționalului o nouă viziune, un alt mod de abordare a acelorași soiuri de struguri. După Colocvii, gama NAIV este un alt pas important pe traseul schimbării. Etichetele acestei game reproduc tablouri realizate de către Bianca Culuș, o artistă ce aparține noului val de tineri creatori din domeniul artelor plastice, etichete pe care le percep ca pe o re-interpretare a artei naive prin ochiul și mâna omului instruit.

Joi seara ne-am bucurat de următoarele asocieri:

  • NAIV Busuioacă de Bohotin alături de  British Cheddar Delaco DʹExceptie
  • NAIV Tămâioasă românească împreună cu Emmentaler Delaco
  • NAIV Grasă de Cotnari și Havarti
  • NAIV Fetească neagră cu Grana Padano Delaco DʹExceptie

Mădălina Croitoru a povestit vinurile, ne-a purtat cu dezinvoltură prin labirintul de arome, oferindu-ne în același timp și o serie de informații tehnice, ceea ce a dovedit încă o dată faptul că, la Casa de Vinuri Cotnari, excelența vizează toate planurile.

NAIV Grasă de Cotnari 2021, limpede, strălucitor, sec, 13,5% vol. alc., baricat 3 luni, a fost o surpriză pentru mine, o interpretare modernă a unui strugure cu foarte multă tradiție. Aromele fine de petale de trandafir și fagure ne-au bucurat simțul olfactiv, în schimb gustul a fost dominat de note ierboase. Vinificată în sec, Grasa de Cotnari din gama NAIV s-a dovedit a fi partener de nădejde al brânzei daneze Havarti.

Despre brânzeturi a vorbit cu pasiune Daniel Botea.

Grasa de Cotnari s-a dovedit a face casă bună și cu pastele Bolognese sau pizza quattro formaggi (da, nu m-am putut abține, am gustat și de la vecini 😊).

În loc de încheiere, trebuie să vă spun ca anul 2022 a fost, pentru mine, un an bogat în experiențe olfacto-gustative vinicole.

Vă doresc un 2023 plin de evenimente/vinuri memorabile și de prieteni alături de care să vă bucurați!

Sărbători fericite!

28 noiembrie 2022
de Lenuta Neagoe
1 Comentariu

Brânzeturi cum se cuVin #46

A venit și cea de-a 47-a editie a evenimentului care pune împreună vinul și brânza, normal, într-o joi, ediție organizată, firește, de Asociația Bloggerilor Olteni și dicționarculinar.ro. Locul faptei a fost de această dată C House Milano. Am avut întâlnire cu Domeniile Averești, demn reprezentant al Podgoriei Huși, ale căror vinuri au fost prezente și s-au bucurat de apreciere la mai toate nunțile, botezurile și/sau cumetriile la care am participat în ultimii doi ani. 😊

Podgoria Huși se întinde pe 3.000 de hectare în extremitatea nord-estică a țării și se mândrește cu faptul că aproape toți voievozii de seamă ai neamului au ales-o ca așezământ creștinesc pentru vinurile bune. Primele documente care atestă faptul că pe aceste meleaguri se planta viță de vie datează de la 1415, din vremea lui Alexandru Voievod (cunoscut și ca Alexandru cel Bun), fapt reconfirmat ulterior, între anii 1600–1662, hrisoavele amintind că aici au ființat viile domnești. La Averești, prima entitate de producție viti-vinicolă a fost înființată în anul 1874 de către boierul Ștefan Negruzzi. Acesta angajează un inginer francez, René Faure, care pune bazele unei plantații de 30 de hectare, plantație populată cu soiuri locale și franțuzești. Podgorie fără pivniță nu se poate, așa că, tot atunci se începe și construcția acesteia, edificiu având un culoar principal de 150 metri, 5 arcade din piatră și 10 hrube secundare. Din dorința de a obține o producție mai mare de struguri, René Faure construiește primul sistem de irigații cu țevi din România, sistem bazat pe principiul „berbecului hidraulic”.

În prezent Domeniile Averești se întind pe 650ha, dintre care 105ha sunt cu Busuioacă, restul suprafeței fiind cultivată cu Zghihara, Fetească regală, Fetească albă, Tămâioasă românească,  Aligoté, Chardonnay, Muscat Ottonel, Sauvignon blanc, Traminer, Fetească neagră, Merlot și Cabernet Sauvignon. Expunerea sudică, solul brun-roșcat cu sărurile și mineralele sale, dau Averești-ului un vârf de aciditate naturală ce poate ajunge la 11-12g/l (exprimată în acid tartric), mai mare ca în oricare altă parte a Podgoriei Huși.

Factorii principali care imprimă vinurilor născute aici acea personalitate de Averești sunt: noua cramă (dotată cu tehnologie de ultimă generație), pământul generos, alături de pasiunea oamenilor pentru ceea ce fac.

Joi seara am degustat 5 vinuri, din trei game, Domeniile Averești având vinurile destinate comercializării grupate pe un total de șase game, după cum urmeaza: Nativa/Nativus, Diamond, Herb, Regală, Clasic și Vin de Huși.

Preferata mea a fost Feteasca neagră 2020 din gama Nativus, un vin roșu sec, limpede, strălucitor, cu 14% vol. alcool, corp mediu, așa cum îi stă bine unei fetești. Aflată foarte aproape de locul de origine, Uricani/Iași, Feteasca neagră de Averești se apropie cel mai mult de așteptările mele legate de acest soi. A fost prima Fetească neagră, și am băut câteva, la care predomină soiul, lemnul fiind undeva în subsidiar, aromele delicate de prună fiind puse în valoare de o tușă vanilată extrem de fină, gustul aducând din nou pruna în prim plan, de data aceasta acompaniată de ușoare note de ciocolată, post-gustul mediu, ușor fructat, venind să completeze impresia deja placută.

Aroma fină de lapte a cașcavalului Sofia a scos și mai mult în evidență delicatețea Feteștii negre de Averești. Fiind servit la temperatura potrivită, textura fermă a cașcavalului a devenit cremoasă și, părerea mea, m-am cam grăbit cu cina servită înainte de a gusta Feteasca neagră. Totuși, recunosc că m-am bucurat de Quesadilla C House, o lipie cu piept de pui, pancetta, mozzarella, sos de iaurt și cartofi wedges, ale carei ingrediente care au făcut casă bună cu Busuioaca de Averești din gama Herb.

Probabil că nu întâmplător una dintre gamele de vinuri se numește Herb, Averești-ul ținând sus blazonul vinurilor aromate. Și acum nu vorbim doar de partea nord-estică a țării…

24 noiembrie 2022
de Lenuta Neagoe
0 Comentarii

Toamnă mediteraneeană la Restaurant Olive

„Mâncatul hrănește sufletul dacă suntem conștienți de el!” și chiar dacă nu îmi aparține această remarcă, de când am descoperit-o, caut să o validez în practică, dar mi-e clar că numai adăugând și un pahar cu vin poți atinge desăvârșirea.

La sfârșitul lunii octombrie 2022 am avut deosebita plăcere de a fi oaspeții Restaurantului Olive pentru a degusta preparate ce urmau a fi incluse în meniul de toamnă alături de vinurile companion. Specificul restaurantului este unul mediteraneean, însă nu trebuie să uităm că bucătăria mediteraneeană nu este apanajul unui singur popor, nu este emanația unei anumite culturi, ci este, în mare măsură, produsul influenței și schimburilor culturale. Seara aceasta s-a dovedit un exemplu perfect de schimb cultural, punând în echipă doi profesioniști desăvârșiti: George Popescu și Mihai Soare, primul responsabil cu preparatele, al doilea cu vinurile și amândoi cu asocierile vin-mâncare.

Deschiderea a fost făcută cu un spumant extra dry, Pizzolato, din Pinot Grigio, DOC Veneto, alc. 11% vol, certificat organic, chiar vegan, obținut prin metoda Martinotti (mai cunoscută ca metoda Charmat, dar, fiind vorba despre un vin italian, să dăm Italiei ceea ce e al ei) și prezentat în noul tip de sticlă M-USE (multi use) sau altfel spus, alt conținut, alt univers/proiect pentru aceeași sticlă. Culoarea galben pai strălucitor, spumarea fină și aromele florale (cu ușoare note de drojdie) te duc cu gândul la zilele însorite de vară, pentru noi fiind preambul și reset dat papilelor gustative în deschiderea festinului ce va să vină.

De obicei nu mă dau în vânt după anșoa, acum însă sunt de altă părere, nu este important să știi doar cu ce să-l asociezi, prezentarea poate face diferența. La Olive anșoa a fost servit alături de sfeclă roșie, ardei,  ulei de măsline și un excelent Pinot Grigio de la Pirovano (DOC Veneto, alb,  12% vol. alc. cu un rest de zahăr la limita secului, 4g/l), care s-a dovedit a fi ceva-ul după care tânjea peștele, un vin gastronomic prin excelență.

După cum știți, Pinot Grigio (sau Pinot Gris la francezi) este un soi de strugure din care se obțin vinuri albe de calitate superioară, dar se pot obține și superbe vinuri rose, atunci când perioada de macerare pe pieliță este mai lungă, fapt revelat cu brio de „fratele” rose al familiei Pirovano (tot DOC Veneto, sec, 12% vol alc.), limpede, strălucitor, cu arome de piersică și cireșe albe, ușoare note minerale susținute și de gustul proaspăt, rotund. Pinot Grigio rosato a însoțit o terină din ficat de pui cu o textură extraordinar de fină, așezată pe pat de ceapă murată în zeamă de sfeclă roșie (mărturisesc că și acum, când încerc să descriu ceea ce am gustat, îmi lasă gura apă).

După cum puteți vedea și în fotografie, gălbiorii trași la tigaie erau frumos așezați pe terină, iar lângă ea am descoperit o cireașă din piure de cartofi dulci și trei buline de piure de țelină cu păstârnac, curcubeu în cerul gurii cum ar spune cunoscătorii.

A urmat o scurtă pauză în care am băut un shot de castravete, chupito, despre care am aflat că se prepară în bucătăria italiană, de la Mediterană, normal, pentru a da poftă de mâncare, la noi, numitul chupito, a exacerbat ceea ce oricum aveam. 😊

Felul principal a fost o nebunie, piept de pui peste care au fost așezate brânză Feta, ardei și ceapă trase la tigaie, alături de cartofi, salată de rucola, spanac și valeriană, plus o spumă-cremă de usturoi. O să ziceți: Gata, s-a terminat cu vinul! Așa am crezut și eu, dar, a apărut un orange wine sec, 2020, din Podgoria Miniș-Măderat, de la Crama Dradara, obținut din soiul Palava, soi dezvoltat în anul 1953 în Cehia, prin încrucișarea soiurilor Gewürztraminer și Müller Thurgau, vin care s-a dovedit capabil să facă față unei cantități rezonabile de cremă de usturoi.

Mărturisesc însă că cel mai bine i-a stat lângă măslinele pane, care, după gustul meu, sunt spectaculoase! Și pentru că orange wine-ul din pahare se asorta foarte bine cu atmosfera de seară a restaurantului, nu am pierdut ocazia să facem o fotografie cu Mariana Hopirtean, co-fondator Olive.

Desertul a fost o mare surpriză! Îmi plac foarte mult castanele, dar, după ce m-am întâlnit cu desertul de la Olive, am constatat că le consumam într-un mod barbar. Combinația de piure de castane cu ciocolată neagră, mure, coacăze roșii, mentă și violete a avut o prezentare extraordinară! A fost un desert nu foarte dulce, fapt ce i-a permis să se combine perfect cu vinul roșu al serii: Lecram 2017 de la Crama Corcova, un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah, sec, 13,5 vol. alc., maturat un an la barrique.

Ca și concluzie, savoarea deține primul loc în bucătăria mediteraneeană , roșia are gust de roșie, când mănânci pui, e pui, meniul vine ca o punte între imaginația Chef-ului și așteptările oaspeților! Vă doresc să aveți parte de o călătorie plăcută printre gusturi și arome!  

Daniel Botea, mulțumesc pentru fotografii!

2 noiembrie 2022
de Lenuta Neagoe
2 Comentarii

Evadare cu clasa în Dealu Mare

Mărturisesc că nu mai țin minte când am fost ultima oară în excursie cu trenul, probabil acum vreo 35 de ani, pe vremea când mergeam la București să vizităm Muzeul Grigore Antipa și Gradina Zoologică. Atunci când Asociația Bloggerilor Olteni a propus o excursie în Dealu Mare am fost super entuziasmată, mai ales că urma să participam la cea de-a treia ediție a Evadării în Dealu Mare 22–23 octombrie 2022.

Ce este cu această Evadare?

Păi, să o luăm cu începutul! La sfârșitul anului 2019 mai multe crame cu renume din Dealu Mare și-au dorit o mult mai bună promovare a podgoriei, dar și o creștere a calității vinurilor produse, prin urmare, s-au unit și au înființat Asociația Dealu Mare, entitate ce reunește la acest moment 17 producători de vin.

În vara lui 2020 a demarat proiectul Evadare în Dealu Mare. În ce constă acesta? Timp de două zile ai posibilitatea să alegi unul sau două trasee și să vizitezi cramele participante la acest proiect. Fiecare traseu cuprinde trei crame. O să spuneți probabil: puțin, foarte puțin! Vă asigur că este suficient pentru o zi, deoarece un traseu înseamnă o întreagă zi în care ai ocazia să deguști vinuri, brânzeturi și/sau alte preparate, să vizitezi cramele, să stai de vorbă cu profesioniști , să socializezi cu alți oameni care iubesc vița de vie și vinul. Să nu uit un amănunt foarte important, transportul este asigurat de către organizatori.

Anul acesta Asociația Dealu Mare a propus cinci trasee:

  • Traseul 1: Domeniul Aristiței – Dagon – Davino
  • Traseul 2: Gramofon – Serve – Domeniile Urlați
  • Traseul 3: Apogeum – Domeniile Franco-Române – Lacerta Winery
  • Traseul 4: Licorna Winehouse – Vitis Metamorfosis – Velvet Winery
  • Traseul 5: Budureasca – Stațiunea de Cercetare Pietroasa – Aurelia Vișinescu

Noi am ales traseul 1 pentru ziua de sâmbătă, 22 octombrie 2022, duminică aveam tren înapoi spre Craiova și nu am fi reușit sa-l prindem dacă mergeam din nou la documentare în Dealu Mare.

Domeniul Aristiței a fost prima cramă vizitată, o cramă boutique, nouă, ce are în proprietate 4 ha de viță de vie plantate în 2013. Primul vin al cramei a aparut în anul 2019. Aici am avut deosebita plăcere să aflam că oenologul, Cristian Tudor, este fost student al Facultății de Horticultură din Craiova. Crama este dotată cu utilaje ultramoderne de vinificație, cu o capacitate de producție de 100.000 litri, acesta fiind și motivul pentru care, pe lângă Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Fetească neagră și Cabernet Sauvignon recoltați de pe cele 4 ha proprii, se vinifică și struguri cumpărați de la alți producători din zonă.

La Domeniul Aristiței am avut plăcerea de a degusta vinurile din gama Vizionar, dar si o pâine abia scoasă din cuptor ce a acompaniat sublim o mulțime de alte bunătăți ce au mers mână în mână cu vinurile. Vizionar Sauvignon Blanc 2021 a fost preferatul meu și cred că la acest moment este vinul care îl reprezintă cel mai bine pe oenologul Cristian Tudor, care a știut să fructifice la maxim generozitatea strugurelui din propria vie.

Deși pot fi consumate și acum, Vizionar Merlot 2019 Rezerva și Vizionar Cupaj roșu 2019 Rezerva sunt încă mult prea tinere, dar promit grav, așa că nu am putut pleca fără să achiziționăm câte o sticlă! 😊 Toate vinurile de la Domeniul Aristiței emană pasiunea, dragostea și știința cu care Cristian Tudor își face meseria.

De aici am plecat către Dagon Wines, o cramă artizanală mică aflată într-o perpetuă căutare de gusturi noi capabile să definească tânăra generație de vinificatori. Cele 15 ha de viță de vie sunt materialul perfect în care tânăra echipă de la Dagon nu doar că se căută, ci se și regăsește într-o sublimă și identificabilă formă lichidă.

Și de această dată gazdele au fost extrem de ospitaliere, înainte de  a degusta vinurile am fost împărtășiți cu preparate produse în partea locului, știau probabil că pentru noi ziua era lungă.

Am avut ocazia să degustăm direct din tanc Clestar 2022, cupaj de Fetească albă cu Tămâioasă românească, un vin sprințar ce ne-a re-trezit apetitul.

Au urmat:

  • Avatar 2020, cupaj de Sauvignon Blanc 80%, Fetească albă 15% și Riesling italian 5%;
  • Har 2020, cupaj de Cabernet Sauvignon și Shiraz, chiar dacă strugurii erau din vie tânără, oenologul ș-a asumat riscul și a vinificat cu levuri indigene, cu siguranță o să vă placă ce a obținut;
  • Jar 2018, cupaj de Fetească neagră cu Pinot Noir, baricat. Trebuie menționat că strugurii de de Fetească neagră provin dintr-o vie veche de 45 de ani căreia, tânăra generație de vinificatori de la Dagon, cu pasiune și dragoste i-au oferit o nouă viață;
  • Jar SR 2018, cupajul bordelez de Dealu Mare sau altfel spus Cabernet Sauvignon + Fetească neagră + Merlot, încă tânăr, mai are multe de povestit în următorii ani;
  • Ultimul vin degustat a fost o Fetească neagră ce urma să fie îmbuteliată în următoarea săptămână, curcubeu pe cerul gurii, cum ar spune un clasic în viață. 😊

În apropierea cramei se află o hrubă spectaculoasă, prima încăpere datând de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, restul fiind construit după 1900. Momentan este în proces de renovare, dar cei de la Dagon Wines speră să o poată folosi cât mai curând.

Dacă ajungeți la Valea Nucetului, căutați și bateți în poarta de la numărul 20, veți întâlni câțiva tineri entuziaști care pun pasiune și dragoste în vinurile lor.

Era deja ora 18:00 când am ajuns la Crama Davino, așteptările erau foarte mari. Amurgul în vie a fost spectaculos.

De la Irinel Macici am aflat că în prezent dețin 87 ha de viță de vie și au în plan să crească această suprafață, considerând că la Davino terroir-ul se exprimă foarte bine, fapt ce oferă posibilitatea materializării unor vinuri cu personalitate. Crama este dotată cu utilaje de ultimă generație, astfel încât să nu se facă rabat de la calitate.

Despre vinuri nu pot povesti foarte multe, pe mine nu m-au impresionat cele pe care le-am gustat, de fapt, pe masă nu au fost vinurile care dau notorietate cramei. În plus, este destul de greu să deguști 7 vinuri și să nu ai pe masă măcar o coajă de pâine pentru a reseta papilele gustative…Eu una am renunțat la degustare după cel de-al treilea vin.

Ca o concluzie, merită să evadați în Dealu Mare!

Am avut ocazia să vedem trei moduri diferite de a interpreta strugurii, am văzut și am gustat vinurile unor crame mici (Domeniul Aristiței și Dagon) unde pasiunea și dragostea pentru vița de vie și vin transcend de după fiecare recoltă și din fiecare vin pe care îl fac. În plus, am putut trăi pe pielea noastră trei moduri diferite de  fi tratat ca oaspete, trei paradigme de marketing, respectiv abordarile față de posibili viitori consumatori ai vinurilor lor. Mulțumim celor trei crame, Domeniul Aristiței, Dagon și Davino pentru această evadare în Dealu Mare!

30 octombrie 2022
de Lenuta Neagoe
0 Comentarii

Domeniile Prince Matei…vin cuVin #45 bis :)

Joi, 20 octombrie 2022, am avut întâlnire cu Dealu Mare sau, mai bine spus, cu una dintre cramele cele mai reprezentative ale zonei, Domeniile Prince Matei. Asociațía Bloggerilor Olteni, dicționarculinar.ro și C House Milano ne-au oferit această posibilitate ca un preambul la ceea ce aveam de gând să facem în weekend-ul următor.

Am așteptat cu oarecare curiozitate ziua de joi având în vedere că urma să ne întâlnim cu unul dintre cele mai bune Merlot-uri din România, de fapt cel mai bun, după părerea mea, firește subiectivă. Încă mai avem acasă o sticlă din prima ediție Prince Matei 1998, atunci crama se numea Villa Zorilor și avea un alt proprietar.

Istoria cramei nu este una spectaculoasă, documentele din arhivă spun că în 1922 moșierul Horia C. Cârlova deținea 100 ha de viță de vie în Zorești, suprafață care apoi a intrat în posesia fostului IAS Săhăteni. După anii 90 aceste hectare au ajuns în proprietatea celor de la Domaine Vinarte, pentru ca din 2019 să treacă în patrimoniul Vintruvian Estates.  Ceea ce este important pentru noi, consumatorii, este faptul că, așa cum ne spunea Costel Cainamisir, brand manager la Domeniile Prince Matei, Zorești-ul este dedicat vinurilor de top și nu are cum să nu fie așa având în vedere condițiile geopedoclimatice ale locului. Solul este format din argile roșii, calcar și pietriș, cu un conținut ridicat de oxizi de fier. Cultura viței de vie se face pe versanți a căror pantă variază între 10% și 25%. Datele meteorologice înregistrate în ultimii 30 de ani arată că temperatura medie anuală variază în jurul valorii de 11 ̊C, cu diferențe mari de temperatură între zi și noapte, ceea ce permite prezervarea aromelor, regimul precipitațiilor este în jur de 510 mm și ultimul îngheț de primăvară se realizează în jurul datei de 10 aprilie. Din păcate, grindina se manifestă cu intensitate mai mare la Zorești și poate produce pagube însemnate. Acesta este și motivul pentru care în 2005 nu s-a produs Prince Matei.

Vinurile serii și, în dreapta lor, Vasile Ghimpu.

Dar, să ne întoarcem la ziua de joi, Costel Cainamisir împreună cu Vasile Ghimpu, somelierul cramei, au fost amfitrionii serii. Vasile Ghimpu ne-a provocat permanent, ghidându-ne în același timp prin labirintul aromelor vinurilor dar și al asocierilor cu diferite preparate.

Am avut deosebita plăcere să degustăm pentru prima oară cele trei vinuri din gama Bistrot și anume:

Domeniile Prince Matei: Bistrot Cuvée Alb  2021 , 13,5% vol.alc., sec – un cupaj de Fetească albă cu Fetească regală, cu o culoare galben pai cu reflexe verzui și gust citric și de agrișe.

Domeniile Prince Matei: Bistrot Rosé 2021, 13,5% vol.alc., sec – un cupaj din patru soiuri: Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră și Pinoit Noir, culoare plăcută de frunză de ceapă, arome de frăguță și căpșunică și un ușor rest carbonic. Vinul nehotărâților, cum ne-a spus Vasile Ghimpu, un vin cu care încerci să-i prinzi pe cei care de obicei beau bere. 😊

Am avut noroc, aș putea spune, pentru că în timp ce degustam rosé-ul am primit și ceea ce comandasem, pene con pollo al forno,  care s-au dovedit a face o pereche perfectă cu vinul, potențându-se reciproc.

Domeniile Prince Matei: Bistrot Cuvée Roșu 2018, 14% vol. alc., sec – un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon 2018 și Fetească neagra 2016, maturat în barrique. Nasul nostru s-a bucurat de arome de cireșe negre, ciocolată și gem de vișine, în timp ce papilele gustative s-au răsfățat cu ciocolată, prune uscate și cireșe negre. Este „vinul gastronomic de reset”, perfect capabil să steargă amintirea ultimei imbucături pentru a deschide bucuria ingenuă a celei care va veni.

Domeniile Prince Matei: Petit Matei 2017, 14% vol.alc., sec – Merlot 100%. A fost medaliat cu aur la concursul Vinarium 2022 și, pe bună dretate, roba granat ne-a indicat imediat că timpul și-a pus amprenta. Aromele de ciocolată, dulceață de vișine, cafea, nucă, ardei gras verde și o tușă fină de vanilie ne-au întâmpinat imediat ce am apropiat paharul de nas, un vin cirpolent cu postgust lung fructat.

În fapt, toate cele patru vinuri degustate anterior ne-au pregătit treptat pentru ultimul vin al serii…

Domeniile Prince Matei: Prince Matei 2013, 14,5% vol. alc., sec – Merlot 100%. Produs din viță de vie veche de peste 40 de ani, cu o producție de maxim 5 tone/ha. După cum am spus mai sus, prima ediție a fost în 1998 și a ajuns în prezent la cea de-a XVII-a , au fost trei ani în care Prince Matei nu s-a produs: 2005, 2014 și 2015.Vinul este ținut un an la barrique, apoi fiecare barrique se gustă și se stabilește dacă se încadrează în standardele de calitate dorite pentru Prince Matei sau pentru Petit Matei. Pentru fiecare ediție Prince Matei se produc 15.000 – 20.000 de sticle. Deși am avut în pahare ediția din 2013, am fost uimiți de culoarea vie, strălucitoare a acestui vin. Cu o intensitate olfactivă foarte puternică, Prince Matei ne-a întâmpinat cu note de ciocolată, nucă, tutun de pipă, cireșe negre, un „nas” complex, după cum le place specialiștilor să spună, ce se deschide/dezvoltă odată cu timpul petrecut în pahar. În gust am resimțit ciocolata, cireșele negre și nuca, tușe fine de vanilie, poate ușor brut, dar, uitându-ne pe contra-etichetă am aflat că producătorul ne recomandă un orizont de consum lung (dacă condițiile de păstrare sunt optime), deși nu mai este așa de mult până în 2030, nu?

Scurtând povestea, Prince Matei 2013 este ceea ce trebuie!

Iar atmosfera, a fost caldă, tovărășescă!

Photo credit: Daniel Botea

3 octombrie 2022
de Lenuta Neagoe
0 Comentarii

Brânzeturi cum se cuVin #45

Și a venit toamna… după o vară fierbinte, ne-am întors la ceea ce ne place să facem: să degustăm vin! Cei care ne cunosc vor cârcoti. Da, este adevărat, nici în vară nu ne-am oprit din degustat dar, acum, am reluat evenimentele alături de Asociația Blogerilor Olteni și dicționarculinar.ro. Joi, 29 septembrie 2022, la Ribs House, a avut loc cea de-a 45-a ediție a evenimentului cu vinuri de la Sâmburești!

Vinurile de Sâmburești sunt ca o reîntoarcere la origini, sunt un reper de unde începi să cauți! Documentele istorice spun că la Sâmburești se făcea vin de la 1638, și probabil unul bun, având în vedere că de-a lungul vremii moșia a fost în stăpânirea unor boieri de seamă ai Tării Românești.

La începutul secolului XX proprietarul podgoriei de la Sâmburești este Vintilă Brătianu, cel care a avut inspirația să-l angajeze pentru refacerea viilor pe inginerul francez August Joseph Ville și să-i urmeze sfaturile.  Este momentul în care se plantează Cabernet Sauvignon, Merlot, iar in 1926 vine și prima recunoaștere a vinurilor obținute aici prin Medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris.

Viața merge mai departe, urmează perioade mai bune sau mai rele pentru podgoria Sâmburești dar, la începutul secolului XXI, Viti-Pomicola Sâmburești este preluată de către Holding-ul Valvis. La fel ca în urmă cu o suta de ani, este adus un viticultor francez, Pierre-Marie Guillaume, care se ocupă de replantarea celor peste 300 Ha de vie ce se întind pe teritoriul a trei comune din județul Olt: Dobroteasa, Sâmburești și Vitomirești.

Poziționarea podgoriei Sâmburești în partea sudică a țării, la 44°45” latitudine nordică și 24°48″ longitudine sudică, o face să aibă o așezare privilegiată între dealurile getice și colinele din jumătatea sudică a Piemontului Cotmeana.

Este bine de știu că la Sâmburești, Cabernet Sauvignon-ul este la el acasă! Vinurile obținute au robustețe, vigoare, caracter ferm și personalitate.

Astăzi, în podgorie, se cultivă atât soiuri internaționale ca: Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir, Merlot sau Cabernet Sauvignon, cât și soiuri autohtone cum sunt: Fetească albă, Fetească regala sau Fetească neagră. Domeniile Sâmburești comercializează în prezent trei game de vinuri: Sâmburel de Olt, Domeniile Sâmburești și Chateau Valvis. Joi am avut plăcerea să degustăm vinuri din gama Domeniile Sâmburești ce au fost asociate cu succes cu brânzeturi de la Delaco și, în funcție de inspirația fiecăruia, cu preparate din meniul de la Ribs House.

Domeniile Sâmburești Sauvignon Blanc din 2021 a fost primul vin degustat. Deși originea soiului de struguri Sauvignon Blanc se găsește în vestul Franței, pe Valea Loarei și în Bordeaux, în România se cultivă în peste 40 de centre viticole.  Limpede, strălucitor, galben cu ușoare reflexe verzui, Domeniile Sâmburești Sauvignon Blanc ne-a surprins nasul prin notele fine de soc uscat și flori de măr. Un vin tânăr, 2021, sec, cu un corp mediu +, crocant, cu gust de fructe albe și citrice. Post-gust citric plăcut ce a mers foarte bine cu Camembert-ul de la Ile de France. Ați putea gândi că este normal, originea strugurilor este în Hexagon si brânza vine tot de acolo! Este adevărat dar, mie îmi place să spun că, la Domeniile Sâmburești  solul, clima, relieful, oamenii, tehnologia, într-un cuvânt terroir-ul face din Sauvignon Blanc 2021 un vin de care te îndrăgostești la prima degustare.

Trebuie spus că temperatura de servire pentru Camembert este deosebit de importantă, nu vă grăbiți să o consumați cum o scoateți din frigider! Noi, prin grija lui Daniel, a Roxanei și a Danielei, am avut parte de un Camembert moale, cremos, catifelat, cu o crustă ușor crocantă de mucegai alb ce a mers foarte bine cu prospețimea și aciditatea vinului, brânza nefiind maturată multe luni. Și pentru că am vorbit de temperatura Camembert-ului, să nu uităm de cea a vinului care este cel puțin la fel de importantă, 12°C sunt ceea ce îi trebuie acestui vin.

Despre asocierea cu mâncarea nu pot să spun mare lucru, m-am bucurat de el asociându-l doar cu brânză. Cred că ar merge foarte bine cu preparate din carne albă, paste, chiar și pește nu foarte gras.

De fapt, pastele milaneze pe care le-am comandat au fost asociate cu Domeniile Sâmburești Rose 2021 și pot spune că au mers perfect!

La mine întâlnirea cu Domeniile Sâmburești Sauvignon Blanc 2021 și Camembert Ile de France a fost dragoste la prima degustare dar seara nu s-a oprit aici, am degustat următoarele combinații vin – brânză:

  • Domeniile Samburesti Chardonnay + Havarti,
  • Domeniile Samburesti Rose + Cascaval Sofia,
  • Domeniile Samburesti Feteasca Neagra + Emmentaler Delaco,
  • Domeniile Samburesti Merlot + Grana Padano Delaco D’Exceptie.

Și ca seara să fie cu adevărat minunată, la tragerea la sorți de la final, cine credeți că a câștigat prima asociere, Domeniile Sâmburești Sauvignon Blanc 2021 și Camembert Il de France?

Photo credit: Daniel Botea și Gabi Rădoi (mulțumesc!)

1 iulie 2022
de Lenuta Neagoe
1 Comentariu

Workshop: „Sectorul viti-vinicol în regiunea Sud-Vest Oltenia. Oportunități și perspective de dezvoltare”

Oltenia sau Mica Românie viticolă, cum spune prof. dr. ing. Aurel Popa, a fost astăzi în centrul atenției mediului academic, dar și a celui socio-economic. Facultatea de Horticultură din cadrul Universității din Craiova a organizat workshop-ul cu tema „Sectorul viti-vinicol în regiunea Sud-Vest Oltenia. Oportunități și perspective de dezvoltare”. În sală am fost prezenți, după cum spunea prof. dr. ing. Aurel Popa, „cei care iubim vița de vie și ceea ce ne oferă ea”. Deschiderea manifestării a fost făcută de către conf. dr. ing. Daniela Cichi, coordonatorul acestei manifestări alături de conf. dr. ing. Constantin Băducă-Cîmpeanu.

Prof. dr. Cezar Ionuț Spânu, Rectorul Universității din Craiova, a vorbit despre istoria recentă a Stațiunii Didactice Banu Mărăcine, 2016 fiind anul unui nou început. După plantarea celor 10 ha de viță de vie a urmat utilarea cramei în 2021 (ceea ce înseamnă că producția de anul trecut a fost vinificată la Stațiune), achiziția instalației de îmbuteliere în 2022 și, nu în ultimul rând, a sistemului de irigare. Toate aceste investiții au fost făcute din fondurile proprii ale Universității. În plus. se intenționează plantarea a încă 10 ha de viță de vie la Banu Mărăcine. Dar, ceea ce ne-a încântat cel mai mult, este faptul că la sfârșitul acestei luni va începe îmbutelierea primului vin, vin ce va purta numele  „Gaudeamus 75”,  în cinstea Universității din Craiova, care anul acesta împlinește 75 de ani de la înființare.

2022 este an aniversar și pentru Facultatea de Horticultură din Craiova și, după cum spunea prof. dr. ing. Sina Cosmulescu, Decanul Facultății, în cei 60 de ani de existență, întreaga activitate a urmărit formarea de resursă umană înalt calificată (a fost lansată cu această ocazie și o invitație către tineri, și nu numai, să descopere o parte dintre tainele naturii cu ajutorul horticulturii, avand în vedere oferta educațională deosebit de generoasă a Facultății de Horticultură din Craiova).

Dar, să ne întoarcem la Oltenia noastră!

Tradiția viticulturii pe aceste meleaguri nu poate fi contestată de nimeni, de la prezența strugurelui pe medalia „Dacia Felix” și până la câștigarea primelor concursuri internaționale de profil în 1887, există dovezi clare ale existenței viței de vie și a vinului.

Prof. dr. ing. Aurel Popa a trecut în revistă o serie de calități ce au făcut din Oltenia o zonă viticolă de prestigiu. Diversitatea solurilor conduce automat la o diversitate strugurilor produsi.

În Oltenia se întâlnesc patru zone oenoclimatice importante pentru producerea vinurilor de calitate: A0, A2 și A3 – colinară și A3 – colinare-meridionale și, în nicio altă regiune din țară, vița de vie nu se cultivă atât de aproape de munte așa cum se întâmplă aici. Indicele aptitudinii oenoclimatice (indicele multicriterial Teodorescu) are valori de peste 4600 în areale precum Corcova, Drăgășani și Sâmburești, ceea ce indică în mod clar faptul că în acest areal se pot produce vinuri albe și roșii de calitate superioară.

Din păcate, deși Oltenia ar putea avea aproximativ 60.000 de ha cultivate cu viță de vie, în prezent sunt puțin peste 30.000 de ha, din care peste 50% sunt plantate cu hibrizi producători direcți și nu cu soiuri nobile. În plus, chiar dacă direcția de producție ar trebui să fie orientată către vinuri roșii de calitate, la acest moment lucrurile stau tocmai invers. Este trist faptul că soiurile nou create în acest areal, cum sunt Negru de Drăgășani sau Novac, sunt puțin cultivate și, din păcate, după cum spunea prof. dr. ing. Aurel Popa, nu se face material săditor în Oltenia (din câte știu, nu se face în niciun loc din România). Un alt neajuns este și faptul ca nu există  unități care să valorifice subprodusele din industria viti-vinicolă. Și, nu în ultimul rând ,să nu-i uităm pe viticultorii de pe nisipurile din Oltenia. care nu au beneficiat de niciun sprijin pentru redresarea plantațiilor cu Roșioară, în consecință, cine merge în zona Dăbuleni poate constata că peste 50% din vii sunt lăsate în paragină.

În prezent. specialiștii încearcă să dezvolte o viticultură durabilă, care să țină seama de condițiile actuale dar și de previziunile pentru viitor.

Prof. univ. dr. Liviu Coriolan Dejeu a adus în discuție modificările climatice din ultimii ani și am aflat astfel ca există o creștere de 0,6  ̊C/decadă, creștere care are ca efect o avansare a fenofazelor, fapt ce implică o maturare a strugurilor cu acumulare mare de zaharuri, în condițiile în care consumatorul își dorește vinuri cu un grad alcoolic scăzut, între 11 și 12 vol. alc.. O altă problemă a acestor temperaturi ridicate o reprezintă și scăderea drastică a acidității, ceea ce va genera vinuri dezechilibrate și cu probleme de învechire, după cum a menționat domnul Profesor Dejeu.

Pentru a contracara aceste efecte, în practică se aplică o serie de măsuri, dintre care au fost menționate:

  • irigarea deficitară;
  • plasele de umbrire în perioada de pârgă, plase ce favorizează acumulări mai lente de zaharuri;
  • tăieri tardive;
  • tăiere minimă, astfel încât să se obțină încărcătură mare de rod;
  • aplicarea de tăieri înalte și semiînalte;
  • cultivarea soiurilor cu maturitate târzie;
  • folosirea de panouri fotovoltaice mobile, panouri ce pot asigura umbrire de până la 50%; nu doar că produc energie electrică, dar și reduc consumul de apă cu până la 20% (se folosesc cu rezultate bune în Italia).

După cum a amintit prof. univ. dr. Liviu Coriolan Dejeu, este lăudabilă intenția unor viticultori de a promova o viticultură ecologică bazată pe folosirea îngrășămintelor organice în detrimentul celor de sinteză, care vor fi treptat abandonate. 

 La manifestare au fost prezenți și reprezentanți ai APIA, ONIV și ONVPV, care au venit cu informații legate de măsurile de sprijin pentru sectorul viti-vinicol pentru perioada 2021-2027, dar, după cum spunea doamna Andra Popescu, reprezentant al societății private,  la momentul actual, implementarea unor proiecte ridică mari probleme și, în plus, mediul academic, atunci când este implicat în elaborarea procedurilor de implementare  a proiectelor, ar trebui să țină seama de ceea ce se întâmplă în mediul privat. Și, să nu uităm, spunea d-na Popescu, că, la acest moment, România are două organisme de implementare a proiectelor: AFIR și APIA, la care documentația este diferită. Ca o concluzie, ceea ce trebuie să urmărească viticultorii care sunt interesați de accesarea fondurilor europene, este faptul că, citez:  „consultantul nu trebuie doar să câștige proiectul, ci el este cel care trebuie să încheie alături de tine și în etapa de monitorizare!”.

La finalul workshop-ului am avut parte de două expuneri legate de oenoturismul din Oltenia. Pentru început ne-am delectat cu povestiri despre evenimentele ce se desfășoară sau se desfășurau la cramele din Oltenia, prezentate de către Daniel Botea, președintele Asociației Bloggerilor din Oltenia. Daniel a avut și câteva sugestii privind asocierea unor mâncăruri tradiționale din Oltenia, așa cum ar fi mâncarea de praz,  cu vinuri din zonă, sau, mai mult, folosirea maghiranului în bucătăria oltenească, având în vedere faptul că în cântecele din zonă acest condiment este foarte prezent. „Foaie verde maghiran, m-a facut mama oltean!”😊

Conf. dr. ing. Constantin Baducă-Cîmpeanu a scos încă o dată în evidență potențialul oenoturistic al zonei noastre, din păcate încă neexploatat.

Ca o concluzie, Oltenia este o Mică Românie viticolă, rezultatele fabuloase în acest domeniu depinzând doar de olteni și de implicarea lor, știindu-se faptul că, atunci când vor, oltenii sunt de neoprit! Păzea!