În sfârșit a venit timpul să avem și noi la Craiova un festival dedicat vinului!
După cum știți, Craiova este situată din punct de vedere geografic în Regiunea viticolă a dealurilor Munteniei și Olteniei, DOC Banu Mărăcine fiind ”la o azvârlitură de băț”, iar pe o rază de mai puțin de 50 km de oraș se află o serie de crame: 7ARTS la Breasta, Vinaltus la Almăj, Domeniile Coroanei la Segarcea, Moșia Galicea Mare… și cu toate acestea nu ne puteam lăuda că avem un festival al vinului.
Dar, s-a spart gheața!
Wine Tonic este la acest moment cea mai mare manifestare din Oltenia dedicată vinului. Se va desfășura pe parcursul a două zile, 4 și 5 noiembrie 2023, la Ramada Plaza Craiova și își propune să le dea posibilitatea pasionaților, dar și celor care abia acum descoperă magia vinului, să deguste vinuri de la peste 35 de crame. Ca la orice festival de vin va exista și o secțiune dedicată băuturilor alcoolice și cafelei. Deși va fi prima ediție, ne dorim cu toții să devină o tradiție. 😊
Chiar și acum, după aproape 6 ani, îmi amintesc cu încântare de prima mea participare la o manifestare dedicată vinului, GoodWine, în toamna lui 2017. Au fost două zile grele! Ne-am propus, eu și Narcis, să nu ne scape nimic, să gustăm fiecare vin al fiecărei crame prezente (erau în jur de 140 😊). După primele trei crame, ne-am reorganizat, nu ne-ar fi ajuns cele două zile și nici cei 4 litri de apă! Nu, nu voiam să facem ”șpriț”, apa era pentru hidratare, principala regulă de care trebuie să țineți seama este aceea că: după fiecare pahar de vin degustat trebuie să vă hidratați cu cel puțin aceeași cantitate de apă plată! Ziceam că ne-am reorganizat, așa că am decis să degustăm în acea zi doar vinuri albe și rosé, urmând ca a doua zi să o dedicăm în întregime vinurilor roșii.
Nu vă speriați, la astfel de manifestări, prin pahar degustat nu trebuie să înțelegeți că se umple paharul, nuuu… nici într-un caz nu se întâmplă asta. Se pune foarte puțin în pahar, maxim 30 ml, și nu sunteți obligați să beți, fiecare expozant are un recipient unde se poate turna vinul neconsumat sau unde puteți scuipa vinul după ce v-ați clătit gura atât cât să vă dați seama de calitățile lui. La un festival al vinului, de multe ori, este foarte greu să nu deguști tot paharul, doar dorința de a trece în revistă cât mai multe vinuri te poate face să iei o astfel de decizie! 😊
Dar, să ne întoarcem la ceea ce ne interesează: Wine Tonic – festival de vinuri și alte tonice!
Programul festivalului va fi următorul:
Sâmbătă, 4 noiembrie 2023, 12:00 – 20:00,
Duminică, 5 noiembrie 2023, 10:00 – 17:00.
Prețul unui bilet pentru o zi este 35 lei, iar un abonament pentru ambele zile costă 60 lei. Biletele se pot cumpăra atât la intrare cât și online de pe www.bilet.ro.
Și cum nouă, craiovenilor, nu ne place să fim surprinși de sărbătorile de iarnă, Wine Tonic este un bun prilej să ne alegem ce vin vom avea pe masă la acest sfârșit de an! 😊
Nu știu cum se face, dar periodic ajungem în Dealu Mare, că de, lectură obligatorie! Nu fizic 😊, doar scurte incursiuni mediate de vinurile de acolo. Nici cele 34°C de joi, 20 iulie, nu ne-au împiedicat să participăm la întâlnirea organizată de Asociația Bloggerilor Olteni și dictionarculinar.ro la C House Milano cu vinurile de la Gramofon Wine și brânzeturile Delaco. Despre vinurile lor auzisem, dar fără a le fi degustat și, în plus, puteam afla mai multe detalii despre cramă direct de la sursă, cum s-ar spune, Sabina Stroe-Bibescu fiind ghidul perfect pentru vinurile de la Gramofon Wine.
Începuturile pentru Gramofon Wine vin din anul 2009, moment când Marcel Pascu, după ce a cutreierat lumea cu saxofonul, a decis să se întoarcă în Prahova și să achiziționeze conacul și 10 hectare de teren ce făceau parte din Ferma viticolă nr. 9 Mocești. Și de atunci, sunetul rafinat și elegant al saxofonului a început să se audă la Mocești. Anii 2009 – 2012 au însemnat replantarea podgoriei dar și achiziția de teren, astfel încât, la acest moment, crama deține 25 de ha plantate după cum urmează: 9,5 ha cu Chardonnay, 3,25 ha cu Fetească neagră și 4,3 ha cu Merlot, restul suprafeței fiind plantată cu Sauvignon Blanc, Fetească regală și Muscat Ottonel.
Cred ca numele cramei, Gramofon Wine, nu este legat doar de pasiunea pentru muzică a fondatorului, ci s-a dorit transmiterea unui mesaj către iubitorii de vin și muzică. Așa cum gramofonul reproduce sunetele înregistrate pe o placă cu ajutorul unei o doze de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță, la fel, vinurile cramei transmit tot ceea ce vița de vie înmagazinează în bobul de strugure pe parcursul unui an, fiecare rază de soare, fiecare picătură de ploaie, fiecare adiere de vânt…, cu ajutorul vinificatorului, care asemenea unui dirijor, își pune amprenta personalității sale asupra fiecărei picături de vin ce ni se deschide în față întru desfătarea papilelor, vin ce ne alchimizează în acea pâlnie de gramofon, pâlnie în care va rezona timpul și locul!
Să revenim la ce a fost de fapt joi, speram să fie o seară lejeră, dar nu a fost așa! A fost o degustare ca la carte, am început cu un Prosecco pentru a ne da reset la papile. Știu, o să spuneți: Prosecco în Dealu Mare!? Normal că NU! Se știe, Prosecco se face în Italia prin metoda Martinotti -Charmat, utilizând minim 82% struguri din soiul Glera . Prosecco-ul degustat a fost produs și îmbuteliat în Italia de către TV 676 pentru Crama Gramofon Wine. Este un Prosecco D.O.C. Treviso, brut, cu 11,5% vol. alcool.
Și după cum probabil ați ghicit, bulele e viața mea, mie mi-a plăcut. Culoarea galben pai, strălucitor, perlajul fin, arome delicate florale dar și senzația cremoasă au mers foarte bine cu finețea Aperifrais Ile de France. Faptul că fiecare bucățică de brânză are un alt topping face din fiecare înghițitură o altă experiență gustativă.
A urmat o Fetească regală din gama Meatology, vin alb demisec, D.O.C – C.M.D. Dealu Mare, 13% vol. alcool. Această gamă este destinată în special sectorului horeca, este reprezentată prin 3 vinuri alese astfel încât să se potrivească perfect cu preparatele din carne.
Și din câte am constatat, coastele de la C House Milano au mers perfect!
A urmat un Chardonnay desăvârșit din gama Gramofon. Alb, limpede, strălucitor, sec, din 2020, onctuos, , fără barrique, pentru că dorința vinificatorului este aceea de a surprinde tot ceea ce poate să ofere moșia de la Mocești acestui strugure cameleonic.
Pe cele peste 9 ha cu Chardonnay sunt plantate 4 clone ale acestui soi. Ce este o clonă? Conform definiției din legislația noastră, clona este o „descendență vegetativă a unui soi, conformă cu un butuc de viță de vie ales pentru identitatea sa varietală, caracterele sale fenotipice și starea sa sanitară”. În plantația Cramei Gramofon Wine una dintre clone este un Chardonnay Musqué, de fapt este o mutație aromatică a celui mai faimos soi de struguri ce este cultivată în principal în podgoriile din Peninsula Niagara din Canada și din Lacurile Finger din New York (vorbim despre clonă, Chardonnay-ul fiind originar din Franța, după cum știe tot pasionatul). Pentru noi asocierea dintre Gramofon Wine – Chardonnay și Havarti Castello, a dovedit că aciditatea echilibrată și notele de fructe coapte ale vinului merg perfect cu textura netedă și surprinzător de crocantă a brânzei.
După cum spuneam, seara nu a fost ușoară, au urmat doua vinuri rosé, apoi două vinuri roșii, finalul fiind apoteotic, Opus Fabula – Fetească neagră, demidulce, vinificată în stil Amarone.
Am reușit și de această dată să facem o figură frumoasă, ne-am dorit victoria și nu am precupețit niciun efort pentru a ne simți bine, așa, ca pregătire de vacanță! 😊
Luna iulie a debutat, așa cum era de așteptat pentru noi, cu o degustare de vinuri, de această dată de la Chateau Vartely. Bucuria mea a fost maximă atunci când am constatat că printre cele 7 vinuri ale evenimentului se găseau 3 vinuri spumante. Fapt de altfel firesc, fiind vorba de lansarea la Craiova a spumantelor din gama Inspiro. Crama 91 a fost și de această dată gazda perfectă.
Despre Chateau Vartely și viticultura din Republica Moldova am mai vorbit în martie, de ziua Basarabiei. De această dată, Svetlana Matvievici, ne-a purtat cu măiestrie prin „lumea bulelor”.
Primul vin degustat a fost un spumant din gama Inspiro, Spumant Alb produs din Fetească regală, un alb brut cu 12% vol.alc.. Cristalin, strălucitor, cu un perlaj fin și persistent, spumare redusă, Inspiro ne-a surprins cu arome delicate de fructe exotice și note florale. Vă spun direct, acest spumant a fost preferatul meu, servit la temperatura potrivită, ne-a bucurat din plin cu gustul răcoritor, mai ales că că afară erau aproape 30 ͦC.
Al doilea vin degustat a fost tot un spumant din gama Inspiro: Spumant Rosé, produs din Pinot Noir, sec, 12% vol. alc., strălucitor, cu perlaj fin și persistent. Aromele discrete de frăguțe au mers bine cu dulceața spumantului, aviz amatorilor de „dulcegării”. Servit la o temperatură cuprinsă între 6 și 8 ͦC poate fi un partener de „nădejde” în zilele de vară. 😊
Cele două spumante au fost produse după metoda Martinotti / Charmat sau „tank methode”. Această metodă presupune tot 2 fermentații, ca și în cazul metodei tradiționale, dar faptul că cea de-a doua fermentație se desfășoară în rezervoare de inox sub presiune face diferența. Diferență care se reflectă în costurile de producție, mai reduse. În linii mari, etapele de producere a vinului spumant prin această medodă sunt:
Obținerea vinului bază;
Adăugarea lichidului de tiraj și finalizarea fermantației secundare în rezervoare de inox presurizate;
Limpezirea vinului cu ajutorul unor filtre sub presiune;
Dozarea sau adăugarea lichidului de expediție;
Transferul vinului în sticle.
Pe lângă informațiile legate de vinurile degustate, Svetlana Matvievici ne-a vorbit și despre forma paharelor din care se servesc vinurile spumante și despre modrile în care poți desface o sticlă astfel încât să nu-i pierzi conținutul, oferindu-ne chiar și posibilitatea să punem în practică informațiile primite.
Ultimul vin degustat a fost tot un spumant, Chateau Vartely, produs din Pinot Noir prin metoda clasică din recolta 2021. Alb, brut cu perlaj fin și elegant, cu un buchet ce îmbină armonios aromele de fructe de pădure cu cele de brioșe. A mers de minune cu „pătratul de ciocolată” din prăjitura Adelinei! 😊
Deci, vara se poartă spumantul! 😊
Mulțumiri lui Daniel pentru poze și Roxanei pentru participare!
Începutul verii astronomice ne-a dus la o nouă întâlnire cu vinul și brânza. De această dată Asociația Bloggerilor Olteni și dictionarculinar.ro au adus față în față, la C House Milano, vinurile Cramei Liliac și brânzeturile de la Delaco. Nici pe departe nu a fost vorba de un duel, mai degrabă s-a încercat o cumetrie și pot spune, cu siguranță, că a și ieșit! 😊
Crama Liliac este o cramă mică, tip boutique (după standardele românești!!), situată în regiunea viticolă Lechința. Își are începuturile în anul 2010, atunci când un austriac a decis să ducă mai departe tradiția sașilor din Transilvania secolului al XIV-lea de cultivare a viței de vie și obținerea vinului. Suprafața cultivată cu viță de vie este de 52 de ha, în podgoria Batoș ( Mureș ) sunt 38 de ha și 14 ha în podgoria Lechința. Climatul temperat continental, solul bogat în minerale și ceața de la sfârșitul verii ajută la coacerea lentă a strugurilor și fac din vinurile albe vedetele cramei.
La acest eveniment am degustat cinci vinuri, degustare școală, deschiderea făcută de spumant fiind continuată cu un vin alb, urmat de un rose, apoi de un roșu, pentru ca finalul să lase loc vinului desert, un asamblaj din 7 soiuri de struguri din ani diferiți de recoltă, Liliac Unexpected 2.0…
Daniel a reusit șă asocieze inspirat toate vinurile serii cu brânzeturi Delaco, ceea ce nu e chiar cea mai simplă activitate.
A fost a 52 ediție a seriei de degustări Brânzeturi cum secuVin și, cum 52 are anul acesta o semnificație mai specială pentru mine, merita să sărbătorim, dacă tot ne-am întâlnit! Și 52 este chiar un număr frumos, nu-i așa!😊
După părerea mea, subiectivă de altfel, spumantul a fost piesa de rezistență a serii, normal, cine mă cunoaște deja știe: „bulele e viața mea!” .
Liliac Private Selection Sparkling Rosé 2018, brut, 12% vol. alc. obținut prin metoda tradițională. Și nu mă pot abține să nu vă spun câteva cuvinte despre această metodă pe care o mai puteți întâlni și sub denumirea de metoda Champenoise sau metoda Cap Classique și care din anul 2015 a fost inclusă în patrimoniul UNESCO.
Metoda tradițională este cea mai apreciată metodă de obținere a vinului spumant și cea mai costisitoare din punct de vedere al producției. Practic, pe scurt, etapele acestei metode pentru obținerea vinului spumant sunt:
Obținerea vinului bază;
Adăugarea lichidului de tiraj în fiecare sticlă. Lichidul de tiraj este un amestec de levuri și zaharuri;
Are loc a doua fermentație în sticlă;
Învechirea, vinul este lăsat pe drojdie pentru a dezvolta aromele specifice acestei etape;
Limpezirea, constă în așezarea sticlei cu gâtul în jos astfel încât drojdia să se depună în acesta;
Degorjarea, îndepărtarea sedimentelor din sticlă ;
Dozarea sau adăugarea lichidului de expediție, un amestec de vin și zahăr.
Dar, să ne întoarcem la Liliac Private Selection Sparkling Rosé 2018, vinul bază a fost obținut în România, din struguri din podgoria Batoș, a doua fermentație și îmbutelierea s-au făcut la Szigeti, în Austria deoarece crama nu dispune încă te toată tehnologia necesară acestui proces. Pentru mine, a fost important că m-am putut bucura de un spumant de culoarea somonului, cu bule fine și persistente și, spumare redusă. În nas, notele delicate de brioșă vin să le completeze pe cele de zmeură, de fapt, cele 36 de luni petrecute pe drojdie nu fac altceva decât să-i confere eleganță și structură. Gustul este proaspăt, catifelat cu arome discrete de fructe roșii. Post-gustul mediu, dar proaspăt și ușor migdalat te face să-ti mai dorești un pahar. 😊 Asocierea cu Aperifrais Ile de France a fost o nouă experiență la fiecare bucățică de brânză. Aperifrais Cote D’Azur este o cremă de brânză cu smântână și ”topping” de legume sau ierburi aromate ceea ce a făcut ca după fiecare înghițitură să-ți pui întrebarea: care combinație este mai reușită? Cu așa un început, cred că vara lui 2023 este foarte promițătoare! 😊
PS: Bulele se potrivesc cu orice, nici Bocconcini di maiale de la C House Milano nu au ieșit din tipare. Bună combinație!
Și cum nu mai degustaserăm nimic in mod oficial tocmai de duminică (vezi detalii!), joi, 30 martie 2023, am dat (odihniți :)) piept cu 7 vinuri de Dealu Mare! Asociația Bloggerilor Olteni și dictionarculinar.ro au organizat la C House Milano o nouă întâlnire „la drum de seară”, de această dată cu vinurile de la Domeniile Franco-Române, ghidul nostru fiind Mihai Frîncu, reprezentant al cramei.
Domeniile Franco-Române au fost înființate în anul 2000 de către Denis Thomas, care, cu ajutorul unei echipe alcătuite din specialiști francezi și români, a decis conversia plantației de 45 de hectare la viticultura ecologică. În 2006 ECOCERT certifică obținerea primului vin BIO din România.
Cine este ECOCERT? Un organism de certificare, dar și de control, ce a apărut în Franța în anul 1991, fiind fondat de un grup ingineri agronomi care au conștientizat necesitatea practicării unei agriculturi respectuoase față de mediu. ECOCERT este specializat în certificarea produselor provenite din agricultura biologică, participând activ la redactarea reglementărilor europene din acest domeniu, fiind în același timp o referință în certificarea biologică internațională.
Ce este viticultura ecologică/biologică? Este o alternativă a viticulturii convenționale, mai sănătoasă, care interzice aplicarea substanțelor chimice pentru fertilizare, a pesticidelor, erbicidelor, fungicidelor sau a organismelor modificate genetic. Putem spune că înainte de a putea aplica pe sticla de vin mențiunea „produs ecologic”, podgoria trebuie să parcurgă o perioadă de conversie de cel puțin doi ani, să respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară și națională și să se supună unor controale periodice atât înainte cât și după certificare.
Întorcându-ne la Domeniile Franco-Române, trebuie să spunem că odată porniți pe acest drum al conversiei spre viticultura ecologică/biologică, nu au renunțat. Mai mult, din anul 2020, când crama a fuzionat cu Domeniile Viticole Perșu-Eminescu, cele 40 de hectare de viță de vie cu care au venit investitorii au intrat și ele în procesul de certificare BIO.
La acest moment plantația de viță de vie se întinde pe 85 de hectare, situate între localitățile Gura Vadului și Săhăteni. Soiurile de struguri cultivate sunt: Fetească albă, Fetească regală, Muscat Ottonel, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling, Pinoit Noir, Fetească neagră, Merlot și Cabernet Sauvignon.
În portofoliul cramei sunt patru game de vinuri:
Randez-Vous – vinuri tinere de consum curent;
Arogance – vinuri tinere îmbuteliate în sticle cu design modern;
DFR – vinuri lucrate în inox ce își doresc să surprindă în fiecare pahar soiul și locul;
Joi am avut ocazia să degustăm două vinuri din gama Arogance, două vinuri din gama DFR și trei vinuri din gama Vigneron, toate asociate cu brânzeturi Delaco.
De această dată Daniel Botea, degustător autorizat de brânzeturi, a avut inspirația de a așeza pe un singur platou mai multe tipuri de brână. Una dintre acestea era recomandarea sa pentru vinul degustat, dar am avut posibilitatea să testăm mai multe tipuri de brânză cu același vin. Mulțumim! 😊
Îmi este greu să va spun care vin mi-a plăcut mai mult, aș merge pe două direcții: vinul momentului și vinul care va fi.
Vinul momentului: Vigneron Chardonnay Bio 2021, DOC Dealu-Mare, Săhăteni, alb strălucitor, sec, 14,2 vol. alc.. Un vin ușor mineral, cu arome de citrice, corpolent și foarte bine echilibrat. Este ceva vreme de când nu am mai întâlnit un Chardonnay făra cosmetizare lemnosă care să fie pe gustul meu! A fost asociat cu Havarti Castello, una dintre brânzeturile mele favorite. Onctuos, cu o aciditate peste medie și arome delicate de pere, Chardonnay-ul a făcut perechea perfectă cu brânza daneză. Havarti Castello, cu textura sa netedă, suprafața ușor strălucitoare și aroma fină de unt a potențat postgustul intens al vinului, lăsând în gură arome de pere, fagure și citrice. Din acest vin emană măiestria și pasiunea vinificatorului pentru ceea ce face!
Pentru cei cu răbdare s-a prezentat la rampă și Pinot Noir, Vigneron Pinot Noir Bio 2018, DOC-CMD Dealu-Mare, roșu ușor spre cărămiziu, sec, 14,9 % vol. alc., așa, doar ca să își prezinte potențialul. Sunt destul de rare exemplarele de Pinot Noir românești pe care le-am ținut minte, dar aș tine la păstrare măcar vreo 4 sticle din cel de la Domeniile Franco-Române, gama Vigneron…
După vreo 3 ani aș verifica dacă am avut dreptate!😊
Ca în fiecare an, pe data de 27 martie a fost sărbătorită Ziua Unirii Basarbiei cu România, dar anul acesta a fost primul an în care am fost prezentă la acest eveniment. Și…cum poți marca mai bine astfel de anamneză, dacă nu împartășindu-te dintr-un un pahar de vin moldovenesc? Château Vartely a venit cu vinurile, Hotel Craiovița a pus la pus la dispoziție Crama91, iar noi, noi am venit atât cu carnețelele de notițe, cât și cu o mare sete de cunoaștere. Am furat puțin startul, întâlnirea având loc duminică, 26 martie! 😊
Primele dovezi ale cultivării viței de vie pe meleagurile basarabene datează din sec. IV î.Hr., dar nu o să insist pe partea de istorie. Vreau totuși să punctez câteva repere ale drumului viei și vinului moldovenesc de după 1990:
în 1992, Republica Moldova este prima dintre țările post-sovietice care devine stat-membru al Organizației Internaționale a Viei și Vinului;
în 1994 și 2006 sunt adoptate Legi ale viei și vinului, punându-se accent pe procesul de producere a vinului;
primul embargou rusesc din 2006 a dus la scăderea exportului cu până la 40% și implicit a producției. Cel de-al doilea embargou rusesc din 2013 i-a afectat mai puțin pe cei din sectorul vitivinicol deoarece începuseră să-și diversifice deja piețele de desfacere;
2013 -2014 înființarea ONVV (Oficiul Național al Viei și Vinului) și a brandului național „Vinul Moldovei. O legendă vie” cu scopul de a unifica producătorii autohtoni de vin și de a facilita exportul de vinuri de calitate;
în 2021 Republica Moldova se află pe locul 11 la nivel mondial în ceea ce privește exportul de vin vrac cu aproape 67 milioane de litri;
23 martie 2023 Executivul de la Chișinău modifică procedura de alegere a directorului ONVV în scopul reducerii influenței statului în procesul decizional. Astfel, în procesul de alegere a directorului, reprezentanții sectorului privat vor deține 6 voturi, în timp ce sectorul public va avea un singur reprezentant.
Dar, să ne întoarcem la vinurile de la Château Vartely. Istoria lor începe în 1996 cu o mică vinărie în zona Orhei, anii 2003 – 2004 vin cu schimbări majore, atât în ceea ce privește acționariatul, cât și în direcția îmbunătățirii calității vinurilor produse. În prezent, podgoriile se întind pe o suprafață de aproximativ 500 de hectare, în trei localități: Orhei (165 hectare), situață în regiunea viticolă Codru, Cantemir (200 hectare) și Bugeac (155 hectare), acestea din urmă aparținând de regiunea Valul lui Traian. Peste 15% din această suprafață este plantată cu soiuri autohtone: Fetească regală, Fetească albă, Viorica, Fetească neagră și Rară neagră, restul podgoriei fiind dedicat soiurilor internaționale: Chardonnay, Muscat Ottonel, Sauvignon blanc, Traminer, Pinot blanc, Pinot noir, Saperavi, Merlot, Syrah și Cabernet Sauvignon.
Ghidul nostru în lumea vinurilor de la Château Vartely a fost Svetlana Matvievici, care cu răbdare, cunoștințe și pasiune, a reușit să pună în valoare fiecare vin degustat.
Și, trebuie să recunosc, unirea cu cele opt vinuri de peste Prut a adus ceva greutate după-amiezii. Da, a fost o după-amiază grea, dar deloc apăsătoare :
O să amintesc câteva informații despre soiul Viorica, mai ales că în ultima perioadă am tot întâlnit vinuri produse din acesta.
Soiul Viorica a fost creat în anul 1969 de către Institutul Național al Viei și Vinului, în colaborare cu Universitatea Agrară din fosta RSS Moldovenească. Părintele matern este un hibrid inter-specific de origine franceză, Seibel 13-666, iar cel patern este un soiul italian Aleatico, ambii părinți fiind soiuri roșii. În anul 1990 soiul a fost omologat și inclus în Registrul viticol din Republica Moldova. Viorica poate fi plantat pe propriile rădăcini, are o rezistență ridicată la boli criptogamice (mană, făinare) și o rezistentă medie la ger. Soiul Viorica este catalogat drept soi aromat, se pot distinge note de flori de salcâm, flori de iasomie dar și de mere galbene sau litchii. Acumularea zaharului în struguri este de 180 – 220 g/l, în condiții climatice bune și cu o expoziție sudică. Revenind la Viorica de la Château Vartely, toate notele caracteristice soiului, amintite anterior, s-au regăsit cu claritate în vinul degustat. În plus, am avut ocazia să vedem și un nou concept de etichetă, etichetă care aduce informații suplimentare pe ecranul telefonului celui interesat să știe mai multe detalii. Cum? Foarte simplu, cu ajutorul unui cod QR! Pe fiecare sticlă a gamei Totem se află imprimat un astfel de cod, prin intermediul căruia se poate accesa online povestea vinului din sticlă.
O ceafă de porc confiată cu garnitură de cartofi țărănești a încercat să deschidă drumul și să facă față celor 4 vinuri roșii ce urmau pe listă. Nu m-am putut abține să arunc o privire și în farfuria vecinilor.
Așa m-a găsit Taraboste…Vedeta zilei, după mine! Vinul a fost îmbuteliat în sticle de 3 litri (Jeroboam), sticla cu numărul 1283 (din cele 3000 produse) fiind cea din care ne-am împărtășit. Vinurile din această gamă sunt un omagiu adus înaintașilor care au dezvoltat tradițiile viticulturii moldovene.
Pus în decantor cu aproape 3 ore înainte de momentul servirii a avut posibilitatea să se exprime în întreaga lui complexitate. Aromele de coacăze negre, mură și condimente, au fost completate în mod fericit cu tușe fine de cireșe amare. Vinul a fost maturat în barrique-uri noi de stejar timp de 33 de luni, fapt ce l-a rotunjit, gustul catifelat păcălindu-ne în legătură cu cele 15% vol. alcool, bine integrat.
Evenimentul s-a încheiat cu un spectacol-lectură, patronat de către colegul nostru Iulian Fira, fapt care dovedește, încă o dată, dacă era nevoie, că vinul și cultura fac casă bună!
Voi intra direct în subiect, așa, ca doamnele cu ceva mai multă experiență de viață: când? unde? cine? cu cine? ce?…
Joi, 9 februarie a.c., am avut ocazia să ne întâlnim cu vinurile unui francez, Laurent Pfeffer, care, după un stagiu de oenologie petrecut în România în urmă cu 14 ani, a dezvoltat o pasiune frumoasă pentru țara noastră. Asociația Bloggerilor Olteni, dictionarculinar.ro și C House Milano ne-au dat ocazia să aflăm povestea Cramei Catleya de pe colinele Corcovei.
Laurent Pfeffer nu este singurul francez îndragostit de România, sfârșitul de secol XIX și începutul secolului XX surprind în țara noastră o serie de viticultori francezi celebri aduși de proprietarii podgoriilor românești pentru a găsi soluții după dezastrul lăsat de filoxeră. Nu dau nume, azi este doar despre dealurile Corcovei și istoria lor!
Dacă ne întoarcem cu ceva mai mult în timp, nu chiar pe vremea dacilor, care se stie că erau mai bordelezi ca sulfatul de cupru, vom descoperi că Mihai Viteazul (1593-1601), la 1 iulie 1594, îi dădea boierului Necula două vii la Corcova și, mai târziu, în 1596, cel de-al doilea paharnic, Radu, primea ocine și vii în Jirov, Cernaia, Cotoroaia și Valea Bună, deci, e clar că există tradiție viti-vinicolă pe aceste meleaguri. Perioada de glorie a Podgoriei Corcova este atunci când a aparținut Bibeștilor. Prințul Anton Bibescu deținea la Corcova 2000 de hectare de teren, atât vie cât și teren arabil și păduri. Spunea că iubea toamnele Corcovei unde trăia clipe de rară fericire când vedea întinsele podgorii copleșite de rod și când atingea, ca o mângâiere, strugurii dolofani și brumării. Prietenia prințului cu personalități ale culturii, române dar și franceze, a făcut ca vinul de pe moșia de la Corcova să fie iubit și apreciat și dincolo de hotare. Dacă Marcel Proust, un foarte bun prieten al lui Anton Bibescu și un fin cunoscător al vinurilor de Corcova, a părăsit viața cu regretul că nu a putut ajunge în persoană pe moșia Bibeștilor, Laurent Pfeffer nu doar că a vizitat Corcova ci, mai mult, a ales să rămână aici și să-și împlinească visul.
În 2010 a cumpărat primele 5 hectare pe care a plantat soiuri internaționale, Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc și Syrah, iar în 2015, cu o sclipire de, și nu sunt vorbe goale, patriotism, a plantat și Fetească neagră. La acest moment Domeniul Catleya are o suprafață cultivată cu viță de vie de 14,5 hectare, dinre care 2 hectare sunt cu soiuri albe: Fetească albă și Fetească regală.
De la alegerea numelui cramei, Catleya și până la gamele de vinuri, Freamăt, Perfect Simplu sau Épopée, totul este un omagiu prin care se evocă legătura acestor coline cu spiritele marilor oameni de cultură ce și-au purtat pașii și/sau (doar) gândurile peste aceste locuri.
Repet, insistând chiar să facem toți ca ei, Domeniul Catleya este un vis care a devenit realitate, născut din pasiune și dreagoste pentru vie și vin. Vinurile au fost prezentate de către Anne-Cécile Roussel, soția lui Laurent Pfeffer, cu ochii strălucind de emoție, oglindă a fericirii că poate împărtășii cu alții roadele a ceea ce au visat împreună. Domeniul Catleya este, dincolo de toate, dragoste împărtășită. Să luăm aminte!
Am întâlnit 4 vinuri perfect asociate cu brânzeturi de la Delaco, Daniel a făcut minuni.
Prima pereche: Freamăt Alb 2021 și Aperifrais Ile de France. Cupaj de Fetească albă (60%) și Fetească regală (40%), 12,5 vol. alc., arome florale de tei și de piersică coaptă, regăsite atât la nivel olfactiv, cât și în gust, corp mătăsos cu ușor rest carbonic, a oferit surprize cu fiecare bucățică de brânză cremoasă, în funcție de diferitele topping-uri de ierburi aromate și condimente.
A doua pereche: Freamăt roșu 2019, un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon și Cabernet franc, 13,5 vol. alc., premiat anul trecut cu medalia de aur la Vinarium, a venit însoțit de Emmentaler.
Ultimele două perechi vin din gama Perfect Simplu, că doar suntem olteni.
Am degustat pentru început un Cabernet Franc 2019 ce a făcut casă bună cu Havarti Castello și pizza Diavola de la C House Milano. Mi-a plăcut foarte tare faptul că pe contra-eticheta de la această gamă există informații pe care orice cunoscător într-ale vinului le va aprecia cu siguranță.
Ultima pereche a serii a pus Syrah-ul 2018 din gama Perfect Simplu alături de Grand Blue Delaco. Syrah-ul, perfect și simplu (ca noi oltenii), este un vin care surprinde. Expresia pe care acest soi o are la Corcova vine poate ca o carte de vizită a unui francez stabilit pe aceste meleaguri, francez care odată cu trecerea anilor devine perfect și simplu. Dar să nu uităm că în spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie care îl „topește” (liberate maximă de interpretare)!
Din dorința de a surprinde cât mai fidel locul, fermentația ultimelor două vinuri s-a realizat cu levuri sălbatice, maturarea făcându-se, în acest caz, în baricuri noi de stejar românesc doar pentru 20% din volumul total. Degustând vinul am fost surprinsă de note de condimente și o tușă fină de lemn, abia sesizabilă, fapt ce m-a încântat foarte mult, eu nefiind iubitoare de baric în exces. Un vin corpolent ce a susținut perfect o brânză cu gust intens și textură cremoasă, înnobilată cu mucegai albastru. Este important ca brânza să fie la temperatura camerei pentru a ne putea bucura atât de textură, cât și de arome, eu una fiind dintre aceaia care au savurat din plin gustul brânzei Grand Blue Delaco, potențată într-un mod extrem de fericit de către personalitatea Syrah-ului de la Catleya.
Îmi este greu să spun care vin mi-a plăcut mai mult, totuși cred că Perfect Simplu Syrah 2018 a fost preferatul meu. De ce? Pentru că și eu sunt de pe meleagurile lui perfect și simplu! 😊
Suntem în anul 2023 al erei noastre sau după Hristos, anul 7531 de la facerea lumii, anul 50 al existenței mele și deși nu prea contează de unde începem să numărăm, important este să avem referințe pentru fiecare acum. Vrem sau nu vrem, ACUM este Timpul. Fiecare sfânt are un trecut, la fel cum fiecarui păcătos i se oferă șansa unui viitor. Ei bine, e timpul să împărtășim faptul că vinurile noastre roșii seci, începute în anul 2021, dau deja conținut formelor deschise de către sticle Acum-uri de atunci stau prizoniere acum și până la acum-ul când le va veni acum-ul. Deci…
Iluzie 2.0 2021
Fără prea multe povești, vin roșu sec, 14,3% vol. alc., rest de zahăr mic (dar prietenos), multisepaj din Shiraz și Mourvedre, cupajat de fainoșag cu ceva Alibernet și un pic de O.R.E., 60 de sticle produse.
Alibernet 2021
Vin roșu sec, 14% vol. alc., rest de zahăr mic, foarte mic, tanini agresivi, Alibernet, doar Alibernet! Destinat persoanelor care pot înghiți scaieți cu zâmbetul pe buze! Și da, pătează!
Soi tinctorial (adică și pulpa posedă pigment) ceva mai putin cunoscut la noi, obținut în anul 1950 în Ucraina prin încrucișarea dintre Alicante Bouschet și Cabernet Sauvignon, folosit în general în cupaje pentru a da culoare și structură. Suntem probabil printre puținii români care au vinificat Alibernet în variantă monosepaj (și chiar am supraviețuit după ce l-am băut!). Doar 40 de sticle produse.
Vinul lu’ Mărinache2022
Vin alb aromat sec, 13,1% vol. alc., rest de zahăr mic, Tămâioasă românească monosepaj. Vin de tranziție, lucrat în condiții normale de demisol, fără temperatură controlată, din ciclul „Atât s-a putut!”, dar cu dragoste. 100 de sticle produse.
Începutul lui 2023 a adus cea de-a 48-a ediție a evenimentului organizat de Asociația Bloggerilor Olteni în colaborare cu dictionarculinar.ro, gazdă fiind C House Milano, iar invitatul, normal, o crama din Oltenia: Vie Vin Vînju Mare și noul lor sortiment: Pelin de Vînju Mare.
Dacă în alte zone viticole ale României cramele se laudă cu vechile conace și crame boierești, la Vînju Mare lucrurile stau altfel, cele trei plauri cu vii, Orevița, Bucura și Nicolae Bălcescu, au o altfel de istorie. Prima atestare a existenței viilor la Orevița se face într-o carte domnească datată 12 septembrie 1604, prin care jupânița Maria Florescu a dăruit satele ei Orheovița (Orevița) și Bălboșani „cu tot hotarul și cu viile și cu morile și două sălașe de țigani“ Mitropoliei Țării Românești de la Târgoviște. După cum spune Nicolae Chipurici în lucrarea sa Istoria Vânjului Mare, mănăstirile oltenești Tismana, Motru și Episcopia Strehaia au avut vii la Orevița de la 1678 și până la secularizarea din 1864, vii ce au fost cumpărate sau primite în dar. Chiar dacă dările către stăpânii de pe moșie erau mari, mulți țărani aserviți au acceptat, ca embaticari și plătitori de vinerici domnesc, otaștină și alte obligații, să dețină viile lor, ceea ce a dus la sporirea suprafețelor ocupate cu viță de vie. Se cuvine să dau câteva explicații:
embaticarul este persoana care ia în arendă o proprietate cu embatic. Embaticul fiind o formă de arendare pe termen foarte lung, de obicei 99 ani, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate;
vinericiul domnesc este a zecea parte din recolta viței de vie sau din vin care se dădea domnitorului. Trebuie amintit că din 1615 Domnitorul a renunțat la acest drept în favoarea Mitropoliei Țării Românești;
otaștina este o dare în bani pentru pământul de muncă luat de la stăpân.
Despre modul de cultură al viței de vie au rămas câteva informații de la Domenico Sestini, geograf, arheolog și numismat florentin, ce a vizitat Țara Românească. El vorbește despre recolte abundente și calitate excelentă a vinurilor produse, precizând că soiurile obișnuite sunt cele de struguri albi și aurii, cei roșii nefiind foarte apreciați. Vorbind despre vinificare, Domenico Sestini precizează că: „deși nu se folosește o tehnică deosebită în a pregăti și păstra vinul, el este atât de bun încât devine limpede și băubil chiar din primul an”. Vinul roșu din acele vremuri era pregătit cu o infuzie de pelin care se turna în perioada fermentației, produsul obținut fiind amărui, cu o culoare frumoasă, folosit pentru pofta de mâncare și pentru sănătatea stomacului.
photo credit: https://vvm.ro/
Sunt multe de spus despre viile de la Vînju Mare, fiecare etapă care a urmat după 1604, dintre care trebuie menționate: secularizarea averilor bisericești, filoxera, războaiele, colectivizarea… punându-și amprenta asupra lor dar și asupra oamenilor acestor locuri.
Întorcându-ne în zile noastre trebuie să spunem că perioada 2008 – 2013 a însemnat un nou început pentru plantațiile de viță de vie zona Vînju Mare – Orevița. Cele 133 ha au fost replantate cu Fetească neagră, Tămâioasa românească, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Riesling Italian, Syrah, Merlot și Cabernet Sauvignon. Despre vinurile roșii de la Vînju Mare o să vă povestesc cu siguranță într-un alt articol pentru că, după părerea mea, Feteasca neagră de aici are o amprentă extrem de personală, pe care nu am mai întâlnit-o la acest soi în altă parte a țării.
Seara de joi, 26 ianuarie 2023, a fost dedicată unor vinuri speciale și anume vinuri aromatizate cu pelin. Narcis avea ca sarcină să ne spună câteva cuvinte despre vinurile aromatizate, din păcate a început documentarea plecând de la legislația în vigoare extrem de neclară, fapt ce l-a bulversat oarecum, noroc cu dl. Ion Gîrniță, prezent la eveniment, care l-a salvat. 😊
Am degustat doar vinuri cu pelin, patru vinuri aromatizate cu pelin, două demiseci și două demidulci. Cele demiseci sunt încă în faza de testare, reprezentanții cramei dorind să vadă cum sunt primite de către consumatori, fapt care ne-a dat o oarecare importanță în istoria încă nescrisă a Pelinului de Vînju Mare. Ceea ce este foarte important pentru vinurile pelinate de la Vînju Mare, este faptul că pelinul a fost „pus să-și aplice magia” asupra unor vinuri cu DOC, rolul său nefiind cel clasic, istoric, lansat încă din perioada romanilor, și anume acela de a face băubile vinuri cu probleme. Și după cum spunea cineva drag mie: „bun cu bun se face, tată!”, a ieșit ceva EXTRAORDINAR. Deși rețeta este secretă, se știe că în spatele acesteia este mâna și școala unui farmacist… 😊
Prima pereche venită pe scenă a fost pelinul alb demisec, 12,96 vol. alc. rest de zahăr de 7,2g/l, vinul bază fiind Tămâioasă românească, asociat cu cașcaval Sofia de la Delaco. O întâlnire șocantă, greu de crezut că ar putea exista o potrivire atât de mare între două entități complet diferite. Tușa fină de pelin nu a neutralizat aromele delicate ale Tămâioasei și aciditatea acesteia a făcut ca textura fermă a cașcavalului să se catifeleze și să elibereze nebănuite arome de lapte.
Pe ringul de dans au intrat apoi, pe rând:
Pelin rose, demisec, 13,12 grade vol. alcool, un rest de zahăr de 7,63 g/l, vin bază Cabernet Sauvignon, în echipă cu Emmentaler Delaco;
Pelin alb, demidulce, 12% vol.alc. vin bază Tămâioasă românească, pereche cu Havarti Castello;
Pelin rose, demidulce, 12% vol.alc, vin bază Fetească neagră, împreună cu British Cheddar Delaco D’Excepție.
După experiența de joi pot spune că vinul pelin de Vînju Mare este o „băutură aromatizată pe bază de vin” gastronomică prin excelență! A făcut față cu brio de la pizza quattro formaggi, quattro stagioni, la ceafa de porc sau conopidă gratinată!
Deși degustările de vin și brânză le facem joia, sâmbătă, 14 ianuarie 2023, Centrul de Limbă și Cultură Poloneză din Craiova și Asociația Bloggerilor Olteni au organizat o întâlnire între vinuri oltenești de la Sâmburești și brânzeturi poloneze. Acum cititorule, dacă mai ești și oltean, cu zâmbet superior și mândrie locală îți vine să zici: vinuri oltenești,normal, de unde ai vrea să aibă polonezii vin? Așa gândeam și eu, cunoscând faptul că polonezilor le plac în general licori cu mai multe grade alcoolice, dar…după ceva căutări pe internet, cea mai accesibilă sursă de informare, am aflat că lucrurile nu stau deloc așa!
Deși Polonia nu este cunoscută la nivel mondial ca țară producătoare de vin, există documente istorice care atestă faptul că în această țară, în secolul al X-lea, se cultiva vița de vie și se producea vin, în special pentru trebuințe religioase. În secolul al XIV-lea sunt atestate documentar mai multe crame în Silezia, Zielona Góra, Poznań, Toruń, Lublin și Cracovia. După al doilea Război Mondial autoritățile au desemnat două regiuni viticole: regiunea de vest (cuprindea Zielona Góra și Silezia Inferioară) și regiunea centrală (întinsă de-a lungul râului Pilica). Anii 60 ai secolului XX au marcat declinul plantațiilor poloneze de viță de vie, urmat de moartea acestora, pe fondul unui cumul de factori nefavorabili, pe de o parte politicile comuniste de exploatare intensivă a plantațiilor, dar și condițiile climatice dificile, pe de altă parte. După acest moment a început producția pe scară largă a vinurilor din fructe (căpșuni, coacăze sau mere).
Epoca modernă a viticulturii poloneze începe cu Roman Myśliwiec, care, în anul 1982, pune bazele podgoriei Golesz în provincia Podkarpacie. Odată cu aderarea la UE, în 2004, Polonia a primit pentru prima dată statutul de regiune viticolă. În prezent podgoriile înregistrate ocupă o suprafață de aproximativ 630 ha, dar este posibil să existe încă pe atâtea hectare de plantații neînregistrate. Condițiile climatice dure din Polonia fac dificilă alegerea conveierului varietal, hibrizii fiind prima opțiune, în special cei din noua generație: Solaris, Souvignier Gris, Cabernet Cortis sau Cabernet Dorsa. Cu toate acestea, viticultorii experimentează și soiuri aparținând speciei Vitis vinifera: Pinot Noir, Riesling, Grüner Veltlier, Zweigelt sau Chardonnay, soiuri cu perioadă mai scurtă de maturare. Ușoarele modificări climatice din ultimii ani au făcut ca aceste soiuri nobile să se descurce destul de bine în Silezia Inferioară, Lubuskie sau Pomerania de Vest.
Despre viticultorii polonezi trebuie spus faptul că, la începuturile acestei noi ere, erau în mare parte autodidacți și/sau lucraseră în podgorii din Franța, Italia sau Spania, state cu bogată tradiție viti-vinicolă pe care le lăsaseră în urmă din dorința de a schimba ceva în țara lor. Astăzi, mulți dintre podgorenii polonezi au cursuri de formare la Academia Vinului Podkarpackie, dar și cursuri în străinătate.
Probabil că o părere mai întemeiată vis-a-vis de ceea ce oferă Polonia din punct de vedere viti-vinicol poate fi obținută în urma participării la unul dintre evenimentele de gen organizate în această țară, cum sunt: Festivalul vinurilor poloneze de la SPOT, Festivalul vinului tânăr din Sandomierz, Zielona Góra Wine Fest sau Festivalul vinurilor poloneze.
Întorcându-ne la evenimentul de la Centrul de Limbă și Cultură Poloneză din Craiova trebuie să mărturisesc faptul că Daniel a făcut o asociere aproape perfectă între vinurile de la Domeniile Sâmburești și brânzeturile poloneze, fără să fi gustat în prealabil aceste brânzeturi!
Prima asociere a fost Domeniile Sâmburești-Sauvignon Blanc cu brânza Podlaski. În 1968 Ministerul Agriculturii din Polonia a decis ca brânza produsă în Podlasie să poarte numele de Podlaski, denumire protejată prin lege. Specific acestui sortiment de brânză este faptul că se produce în calupuri de 5-7 kg, are o culoare galben deschis, are textură moale și un gust ușor acrișor, laptele folosit este biologic pur și fără aditivi. Podlaski a făcut o pereche perfectă cu Sauvignon Blanc 2021, sec, limpede, strălucitor, cu note fine de soc uscat și un foarte delicat rest carbonic, rest carbonic care a potențat ușor aromele brânzei, împreună bucurându-ne simțurile.
Domeniile Sâmburești – Chardonnay și brânza Kurpiowski a fost cea de-a doua asociere. Ne-am bucurat de un Chardonnay 2021, sec, limpede, strălucitor, crocant cu note minerale, vin ce a reușit să umple cu succes golurile din brânza Kurpiowski. Mărturisesc că nu mă dau în vânt după Emmentaler (varianta originală), deși am tot încercat, dar Kurpiowski m-a cucerit! Să fie oare mai bun laptele vacilor ce pasc cele mai curate regiuni din Polonia sau e „de vină” asocierea cu vinul care înțelege femeile? Oricare ar fi motivul, plăcerea de a le degusta a fost foarte mare și pare că a influențat până și sorții, la final am câștigat această pereche!
După-amiaza nu a fost de loc ușoară! Noroc cu hidratarea, AQUA Carpatica nu ne-a lăsat la greu! Domeniile Sâmburești – Fetească Neagră a încercat o colaborare cu Golka, o brânză afumată cu un gust sărat și o crustă tare. După cu știți, Feteasca Neagră este delicată, aroma ei fină de prună ușor afumată a dispărut atunci când s-a întâlnit cu robustețea brânzei Golka, despre care am aflat că este produsă doar din laptele provenit de la fermele din Munții Tatra.
Domeniile Sâmburești – Cabernet Sauvignon a fost pus față în față cu Polish Bleu, dar, după cum știți, „Cabernet-ul e Cabernet, tată!”, cele două tipuri de mucegai din brânză (alb și albastru) neputând să-si impună dominația. De fapt, vinul nu s-a lăsat deloc intimidat!
Cum ar spune un clasic în viață: a fost o atmosferă caldă, tovărășească!
Evenimentul s-a încheiat cu promisiunea unei noi întâlniri dedicate aprofundării unei teme mai „gradate”, vodka poloneză!
